V-ati intoarce in Romania?

Discutii libere pe orice tema

Moderatori: miha1950, Nally, adi, maria MIHULESCU, kia, adinush, octavian, Moderatori

cla
Bucatar
Mesaje: 859
Membru din: 28/06/2005 01:23

Mesajde cla » 27/11/2010 09:09

Desi probabil nu ar tb sa intru in discutia asta, din moment ce inca nu am emigrat, am sa o fac totusi.

Eu intentionez sa plec de aici, si sper sa reusesc sa o fac cat mai curand. Si nu pentru ca nu sunt conditii in spitale sau pentru orice altceva legat de sistemele de stat (desi, recunosc ca ma sperie faptul ca toti medicii buni emigreaza si ca in 10-20 de ani, chiar daca ar fi conditii de natura tehnica si igienica, nu o sa mai aiba cine sa trateze bolnavii), ci pentru ca pur si simplu nu mai vad nici o iesire din haosul care e acum in Romania.

Pupi, tu ai avut norocul sa parasesti tara inainte de a vedea gradul de degradare in care se ajunge, inainte de a ti se altera "patriotismul" (si nu e spus cu nici un fel de sens peiorativ). Nu stiu cat ai prins tu din perioada de democratie post comunista. Mie una mi se pare ingrozitor ca intr-o perioada cu atat de multe libertati si atat de multe oportunitati, noi ca tara cautam toate caile posibile de a ne afunda in mocirla. Si de asemenea, gasesc ca e foarte ciudat cum o tara cu atat de multe calitati, cu atat de multi oameni grozavi (si ma refer aici in special la oamenii de rand) reuseste sa creeze o impresie atat de acuta de necivilizatie.

Nu as pleca din Romania daca as avea orice fel de perspective. Si da, stiu ca suna superficial cand spui ca trebuie sa pleci in special pentru partea financiara. Dar ce altceva poti face cand la 30 de ani, platesti chirie de 300-400 de euro, nu ai apucat sa strangi nici un ban pentru o casa (avand in vedere cheltuielile lunare) si realizezi ca in urmatorii 5 ani veniturile tale nu au cum sa creasca in asa masura incat sa poti sa-ti permiti o locuinta a ta.

Deci pentru mine alegerea e clara: prietenii + familia actuala (care cantaresc foarte greu) sau oportunitatea intemeierii unei familii noi pe care sa o pot sustine (cel putin partial). Iar dupa 30 de ani, alegerea asta nu mai poate fi amanata prea mult. :)

Oricum, mi se pare admirabil sa ai puterea sa iei cu tine doar lucrurile bune despre Romania, atunci cand pleci. Desi, recunosc, ii inteleg pe cei care nu o pot face.

Off topic: Pupi, m-a impresionat foarte tare povestea cu Mircea Eliade. :)

Avatar utilizator
elena.elena
Bucatar Sef
Mesaje: 1783
Membru din: 26/09/2007 10:15
Localitate: Montreal, Canada

Mesajde elena.elena » 27/11/2010 09:28

Foarte frumoase relatari, si impresionante... Cum am mai zis, noi ne-am depus dosarul pt a emigra in Canada, nu avem de ales pentru ca aici ne descurcam cu greu, desi sotul meu e avocat, avem o fetita careia vrem sa ii oferim tot ce se poate mai bun. Sistemul sanitar e dezastru, si daca nu ai bani nu ai cum sa mergi la clinici particulare. Totul se reduce la bani! Nu vreau sa stau in aceasta tara in care daca , Doamne fereste, fetita mea se imbolnaveste grav, poate sa nu aiba nici o sansa, in care nimic nu se face pentru a putea sa avem o viata de calitate... Pupi te inteleg perfect, chiar daca nu am plecat inca, stiu ca o sa-mi fie dor de multe lucruri dar tara asta ne da afara.... M-am hotarat sa fiu romanca patrioata in Canada, decat romanca nefericita in Romania... Poate la pensie ma voi intoarce si eu, poate chiar mi devreme, dar acum nu mai putem trai aici....

iulianav7
Incepator
Mesaje: 84
Membru din: 28/01/2009 11:38

Mesajde iulianav7 » 27/11/2010 10:51

Ma bag si eu in discutie :) ...
Eu, dupa ultimul concediu petrecut in Ro, mi-am jurat ca nu ma mai intorc decat pentru ocazii speciale de genul nunta, botez si fereasca bunul Dumnezeu de altele.
Am toata familia in Romania si nu-mi este usor sa fiu departe de ei, dar asa departe cum sunt, am reusit sa fac pentru ei lucruri pe care daca as fi continuat sa stau in tara n-as fi putut sa le fac niciodata. Prefer sa-i aduc pe ei in tara in care stau pentru concedii, sarbatori, si tot asa. Este mai costisitor pentru mine, dar in ce ma priveste vorba acea 'de unde dai iti da Dumnezeu mai mult' este cat se poate de reala. Fara sa ma dau grozava in fata voastra, va spun sincer ca am fost asa de fericita cand am putut sa-mi duc parintii in vacanta in cateva locuri pe care cu siguranta ca n-au visat dragutii sa le vada. Si inca n-am terminat :) pentru ca asa cum mi-am jurat ca nu mai calc in Romania asa mi-am jurat ca-mi voi 'trambala' parintii si fratele peste tot pe unde-i pot duce, sanatosi sa fim cu totii si restul devin niste detalii.
Ii inteleg pe cei ce vor sa plece, si cu scuzele de rigoare fata de cei ce nu impartasesc aceasi parere ii sfatuiesc sa nu mai stea o secunda pe ganduri. In ce priveste familia ramasa acasa, daca veti reusi sa-i ajutati (evident poate nu toti merita, asta va fi de datoria voastra sa selectati) si sa le aduceti multe zambete pe fata, veti fi si voi fericiti pentru ca stand acolo si fiind surmenati, stresati si frustrati (eu asa eram inainte sa plec), de ce sa nu recunoastem... pentru ca in momentul in care te lupti cu morile de vant nu poti fi altfel... nu puteti face nimic pentru cei pe care-i iubiti.
V-am pupat pe toate si toti! Multa bafta si mai ales multa sanatate la toti!

Avatar utilizator
elena.elena
Bucatar Sef
Mesaje: 1783
Membru din: 26/09/2007 10:15
Localitate: Montreal, Canada

Mesajde elena.elena » 27/11/2010 11:13

Iuliana, perfect adevarat ce spui! Asta intentionez si eu, ca in conditiile actuale nici noi nu ne permitem un concediu,ce sa mai zic de parintii pensionati.... :(

Avatar utilizator
bely
Incepator
Mesaje: 207
Membru din: 10/02/2008 08:01
Localitate: Portugalia

Mesajde bely » 27/11/2010 11:53

Cum am spus de la inceput, foarte delicat subiectul dar ma bucur sa citesc cat mai multe pareri :)
Eu sunt tanara si de foarte tanara am plecat din tara,imediat fac 10 ani de cand sunt aici, pot spune ca in tara n-am apucat sa-mi fac prietenii stranse si cele putine prietene(i) ce am avut cam toti au emigrat. Aici am trecut prin foarte multe greutati,pana m-am acomodat,pana m-am obisnuit cu poporul de aici si mentalitatea lor,pana le-am invatat limba a durat foarte mult timp si recunosc ca in primii 2-3 ani m-am intrebat cat o sa rezist aici? dar dupa 3 ani cand practic am acceptat asa cum sunt ei am fost sigura ca, curand nu voi mai merge in tara! Iar acuma ca mi-am construit o fam. aici nici de cum nu voi merge in tara pt ca fetita mea nu ar avea nici un viitor acolo, daca nu am avut eu mari sanse ca m-am nascu/ crescut acolo dapoi ea. Aici am gasit oameni buni dar si mai putin buni deh orice tara are uscaturi, dar pot spune ca prietenii cu pers. de nationalitatea mea nu au durat mult, cum e proverbul acela "poti da toata sapt.de pomana daca nu ai dat sambata nu mai e pomana" exact asa a fost si cu pers. respective.. in schimb pers. de "bastinase" si in ziua de azi imi sunt prieteni :) , chiar am nasi pt fetita mea bastinasi si o iubesc ca pe copilul lor, eu n-am avut atentia asta de la nasi mei,nici macar pe jumatate... ei sunt catolici, eu am dorit sa-mi botez fetita la ortodoxi au venit cu mare drag la biserica noastra si au invatat si cateva cuvinte sa poata repeta dupa preot, bine asta a fost o mica paranteza, dar vreau sa spun ca pot conta cu ei mai mult de cat pe prieteni de aceeasi nationalitate. Dar cred ca generatia mai noua se acomodeaza mai usor in diaspora de cat generatia mai inaintata, cel putin cei care au trait mai multi ani in tara noastra si cei care si-au facut prietenii adevarate si cu care au petrecut multe momente. Cum am mai spus eu n-am apucat sa-mi fac prietenii sincere acolo pt ca eram tanara si totusi nu exclud ca la pensie sa ma intorc in locul meu natal dar nu pot spune ca exact asa va fi, vom vedea ce ne rezerva viitorul si daca ajungem acolo :)
Fetelor nu trebuie sa va simtiti prost sau atacate, eu zic ca e bine sa ne expunem punctul de vedere si cea ce simtim,doar suntem libere nu mai suntem in comunism :hug: .
Pt cele care vreti sa emigrat va doresc bafta si acomodare rapida :flower:

Avatar utilizator
nicopopa
Incepator
Mesaje: 86
Membru din: 03/01/2009 09:05
Localitate: Bratislava, Slovacia
Contact:

Mesajde nicopopa » 27/11/2010 07:01

Buna fetelor! Bine v-am (re)gasit!
Intimplarea face ca acum sunt in Romania si am gasit acest subiect. Sunt casatorita in Slovacia, deci a trebuit sa imi urmez sotul. Inainte de asta am fost o patrioata convinsa, adica nu reuseam sa ii inteleg pe cei ce vroiau sa plece. Indiferent unde. De cind ma stiu spuneam ca nu voi pleca niciodata din Romania, ca daca vreau sa fac ceva si sa fiu cineva o pot face si in tara mea. Asa este, am reusit, adica am avut un nivel si un standard astfel incat sa nu fie nevoie sa ma gindesc la ce fac maine, ce mananc sau unde dorm. Datorita conjuncturii am ajuns sa traiesc in alta tara, dar cind am plecat nu am simtit ca mi-am tradat principiile. Am facut-o cu si pentru dragoste. Ca sa intelegeti, am nascut si apoi am primit indemnizatie de crestere copil din Romania. Se merita cu legea asta noua. S-au sfarsit cei 2 ani si inca am considerat ca nu este bine sa imi dau demisia. Asa am ajuns ca m-am reintors aici, la inceput numai cu gindul sa imi rezolv situatia si sa iau o decizie pina la sfarsitul acestui an. In prezent lucrez unde am lucrat si inainte, o banca mare din Ro, nu este important numele, dar acum pot spune ca nimic din ce ma multumea inainte nu ma mai multumeste ACUM. Adica salariul, programul, calitatea vietii, absolut nimic nu imi intra in gratii. Doamna de la resurse umane cind m-am reintors m-a intrebat cum vad eu schimbarile. Am raspuns ca nu se vede nici una. S-a socat. Cum asa, cind ele sunt peste tot? Da, dar din punctul meu de vedere al salariatului, totul este la fel. Stau ca si inainte in banca 9-11 ore, am acelasi salariu (din 2008), nu imi pot creste singura copilul si multe altele. Mi-am dus baietelul la o gradinita particulara, efectiv o caruta de bani, cu programul cel mai lung dintre cele mai lungi si chair si asa nu ma pot ocupa de copilul meu. Ajung acasa seara, frinta si fara vlaga, poate nu neaparat de stresul targetului, ci datorita interactiunii cu clientii. Sunt nesimtiti, nepoliticosi, fara cei sapte ani de acasa. Chiar ma sochez zi de zi. Daca le vinzi ceva ce costa, nu vor, au costuri, daca le dai ceva cu comisioane zero, nu vor, nu am nevoie, nu imi trebuie, este mult de spus. Am luat aici exemplu de produse banale, care imbraca orice individ. Si cel mai grav este ca, cu cei in varsta poti interactioana, se poate discuta, dar cu cei tineri situatia se schimba radical. Deci, viitorul se arata sumbru. Mai departe ca sa vedeti, de cind am venit copilasul meu a fost numai bolnav. In final am renuntat la gradinita. Ajunsesem sa platesc peste 1000 ron pe medicamente in conditiile in care baietelul nu are medic de familie, si apoi chiar daca ar avea, eu nu am timp sa ma duc cu el in timpul programului cabinetului. Si apoi cu viroza respiratorie, nu poti astepta inceperea programului. L-am consultat numai la clinica particulara. Alt aspect, taxiul nu te ia decat daca mergi o distanta considerabila, altfel "chinuiete doamna, cine te-a pus sa faci copil singura". Ne duceam la medic seara la 8. Eu personal am luat decizia de a nu mai folosi masina, este aglomerat si ajungi la sau de la servici plin efectiv de nervi, iar o alta problema ar fi parcarea. Nefiind aici nu am loc platit de parcare, iar acum de unde sa mai imi iau unul?
Ca sa numai bat cimpii, aici nu gasesti nimic de calitate. Costa de te doare iar calitatea este la km departare, de la servicfi pina la produse alimentare.
Deci ca sa va raspund al intrebare: M-am intors aici si acum ma chinui sa fac un transfer la o alta banca din grup. Dupa ce voi reusi, va jur ca aici numai vin. Aici nu este de trait. Si ca sa rezist pshic mi-am zis ca asta a fost hoatarirea celui de sus. Sa mai fac un Craciun in Romania. Dar altfel, nu ma voi mai intoarce decat pentru nunta, botez sau inmormintare cum spunea-ati mai sus. Altfel, ca sa ma umplu de nervi, nu, vreau sa traiesc linistita. Asta este diferenta cea mai mare dintre a trai in Romania sau in alta parte. Linistea, pentru cei ce au avut o situatie buna in Romania.
Ca si alt exemplu, am cunoscut pe internet o fata ce traieste in Canada. Mi-a marturisit ca a plecat de aici pentru a putea trai linistita, pentru a nu ii fi frica ca cineva o sa ii dea in cap ca sa ii fure geanta sau altceva. Lucru care i s-a intimplat si pe care un vecin il privea nepasator. Asa cum va spuneam, avea si ea o situatie foarte buna aici. Trist, dar adevarat.
Sa ne auzim cu bine,
Nico

PS: De gatit, ce sa mai zic. Am abandonat cu totul aceasta pasiune. Temporar, va asigur.

Avatar utilizator
elena.elena
Bucatar Sef
Mesaje: 1783
Membru din: 26/09/2007 10:15
Localitate: Montreal, Canada

Mesajde elena.elena » 27/11/2010 09:42

Ca sa vedeti cum se intampla toate aici, in seara asta a trebuit sa imi duc fetita la urgente, si am mers la spitalul de copii, evindent; acolo ni se spune ca ei nu au urgenta , sa mergem la spitalul mare, la adulti, si de acolo poate ne dau trimitere la pediatru si sa venim inapoi; la urgente lume bolnava puhoi, asa ca ne-am dus in lat oras la 17 km la o dr care era de garda si pe care o cunosteam. Din nou a trebuit sa apelam la pile si relatii, desi nu am facut nimic ilegal. Mi-a venit sa plang, cum sa nu te primeasca in spitalul de pediatrie?! Asta e tara in care traim. Daca mai era nevoie de un exemplu.

liana67
Incepator
Mesaje: 9
Membru din: 26/11/2010 01:26
Localitate: Italia

Seara buna la toti

Mesajde liana67 » 27/11/2010 10:10

Stiti, parerile sint impartite cu plecarile sau raminerile in tara. Fiecare e liber sa faca ceea ce doreste in viata, la urma, consecintele le suporta ca iiplace sau nu. Stiti, cunosc foarte multi care au plecat, s-au realizat, au pus sus o familie, o casa si nu vor sa se mai intoarca. Si stiti de ce? Simplu: la ce sa vina? Banii truditi in afara nu ne vin facuti cadou si mi se pare corect ca fiecare din noi poate sa aiba anumite pretentii cind se vorbeste de cheltuit banii. Eu am muncit 23 de ani in Romania si din pacate am reusit sa imi fac o singura data concediul de odihna si atunci in afara sezonului. Am muncit ca o nebuna de dimineata pina seara si abia reuseam ca platesc cheltuielile lunare si nu mai raminea aproape nimic, ce sa mai vorbim de facut abonament pe autobus! Mergeam si ma intorceam pe jos de la serviciu. Am fost o femeie divortata si cu un copil de intretinut, un copil pe care tatal l-a ajutat doar cind avea chef si niciodata cum a prevazut legea! Am fost umilita cind am ramas si fara serviciu pentru ca cei care ma puteau ajuta nu au facut-o, ramasa fara bani am ramas cu gazul si curentul taiate din cauza neplatii. Eu ce vina am avut ca aveam 39 de ani si peste tot pe unde cautau oersonal pentru angajari eram batrina si pe deasupra si cu obligatii. Da, unul din motivele pentru care am plecat a fost acela ca m-am simtit si inca ma mai simt tradata de statul roman si de felul cum sint respectate drepturile noastre in Romania. Am plecat pemtru ca dupa 23 de ani de munca, ultimul patron unde am lucrat nu a facut platile la stat, contributiile si mi-au blocat cartea de munca. Am fost in audiente peste tot dar mi s-a spus ca pina acel patron nu se va sinchisi sa plateasca eu nu voi avea cartea mea de munca. Eu nu am bani de cheltuit pe avocati, ii am pentru a trai in mod decent. Eu nu ma pot lupta cu acel patron doar pentru simplul fapt ca magazinul unde am lucrat era intestat pe numele sotiei lui iar el, marele domn este unul sus pus cu epoleti si stiu ca nu as avea cistig de cauza niciodata. Am fost judecata urit si in toate felurile posibile cind am plecat, mi s-a spus si ca mi-am abandonat copilul, desi era major, din tot ceea ce am lasat dupa 40 de ani in Romania stiti ce s-a ales? Praful!! Acum de cind sint plecata, stiu sa ma caute cei care au refuzat cindva sa ma ajute, acum sint buna... Adica sint buna doar cind pot ajuta, adica sint ca o vaca: pina are ugerul plin de lapte e buna, pe urma o trimitem la abator...Am plecat, nu ca sa fac prostitutie sau sa fur si sa cersesc, am plecat pentru ca si daca sint intre straini, sint RESPECTATA, am drepturi care imi sint respectate si mai ales pentru ca ma simt libera. Am plecat de prea multa disperare, am plecat pentru ca cel caruia i-am dat viata a refuzat sa imi dea o mina de ajutor, am plecat pentru ca am refuzat sa fac pe amanta la altii si am plecat pentru a-mi ajuta fiul sa termine facultatea. Acum, ca a terminat facultatea, imi neaga tot ceea ce am facut pentru el in toti acei ani, mi-a intors spatele. Eu nu vreau si nu pot sa judec pe nimeni, v-am spus, dar cine judeca fara sa cunoasca, va asigur ca greseste foarte mult. Nu doresc sa ma mai intorc in Romania, am suferit prea mult, am fost umilita si tradata si nu meritam. Prefer sa mor departe, intre straini, chiar si linga un gard, numai sa nu ma mai intorc. Imi pare foarte rau, dar nu mai pot, am doar o viata si nu sint dispusa sa risipesc ceea ce mi-a mai ramas pentru ceva ce nu merita. Cu mare respect pentru toti,
Liana

Avatar utilizator
elena.elena
Bucatar Sef
Mesaje: 1783
Membru din: 26/09/2007 10:15
Localitate: Montreal, Canada

Mesajde elena.elena » 27/11/2010 10:18

Liana, cutremurator ce ai scris, sper ca ti-ai gasit linistea acolo unde esti si iti doresc tot binele din lume! :hug:

Avatar utilizator
pmk
Incepator
Mesaje: 197
Membru din: 19/08/2009 08:27
Localitate: Deva

Mesajde pmk » 28/11/2010 02:12

Jos palaria!!!Pupi.
Am fost plecata din Romania aproape 4 ani si DA m-am intors ,m-am casatorit cu iubitul meu din liceu in anul in care am plecat,am muncit afara pt o casa,acum ne-am intors sa constriuim,eu inca nu mi-am gasit de lucru doar sotul si suntem acasa de mai bine de un an.O ducem binisor,nici inainte nu am dus-o rau.Parinti mei sunt plecati eu nu am decat bunici aici si o sora.Suntem 5 frati tatal de cand stiu a lucrat la particular iar mami la stat dar am fost si la mare cu ei,nu in fiecare an,si era bine.Au vrut mai bine,la inceput cand au ajuns acolo era bine,dar acum ar vrea si ei sa vina pt ca si acolo nu fac decat sa traiasca,se descurca greu cu chiria si cheltuielie, cheltuielile fratilor la scoala,3 inca sunt scolari.
Eu iubesc Romania si incerc sa vad partiile ei bune.Cand am fost plecata,chiar daca in ultimul timp doar in vacanta,cand ajung ma trece un fior de bucurie,iar cand vad ca ceva s-a mai imbunatatit fie si un trotuar asfaltat ma bucur enorm in sufletul meu,poate nu ma credeti dar iubesc tara asta si sunt mandra cand aud ceva de bine despre ea in strainatate.
Am mari sperante ca va fi si aici bine chiar daca va trebui sa mai asteptam cativa ani.
Va doresc numai bine si incercati sa vedeti macar putinele lucruri bune din tara noastra.


Înapoi la “Zona libera”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori