Compot de Piersici `pe Zahar`

Mod de preparare

Se aleg piersici mai verzi putin dar nu foarte verzi (sa fie tari mai exact). Se pregatesc stafidele intr-o canuta si se acopera cu rom (se poate folosi si vin Chardoney) si se lasa sa se inmoaie circa o ora (se vor umfla).

Pregatim zaharul cu scortisoara si cuisoarele si cu o furculita amestecam bine de tot, pana la omogenizarea completa. Punem deoparte. Intr-un vas mare punem apa si lasam la fiert. In momentul in care incepe sa fiarba se adauga piersicile in apa si se tin exact 2 minute dar sub nici o forma mai mult pentru ca se vor inmuia prea tare.

Le scoatem rapid cu o lingura cu gauri sau o sita mai mica si le punem intr-un alt vas cu apa rece, daca se poate sa aibe si gheata in ea. Avem nevoie de operatia asta pentru a putea indeparta pielita de pe ele foarte usor. In cazul in care nu doriti sa procedati asa atunci pur si simplu indepartati coaja cu cutitul.

Se feliaza piersica si se indeparteaza samburele. Se aseaza intr-un vas mare si se stropeste cu lamaie pentru a nu lasa fructele sa se oxideze dupa care se aseaza peste ele stafidele cu rom si se amesteca bine. Se iau borcane curate si se aranjeaza in ele piersicile, feliute subtirele.

Din zaharul cu scortisoara si cuisoare pus deoparte se adauga tot cate o lingura, pe rand in fiecare borcan pana terminam zaharul. Procedam asa ca sa avem exact cantitatea de "miroase bune" in fiecare borcan, egala.

Scuturam bine borcanele ca zaharul cu scortisoara sa cada spre fundul borcanului, atat cat se poate dupa care se adauga pana sus din zaharul extra prevazut la reteta. Se capseaza borcanele dupa care se invelesc in panza curata si se aseaza in vas mare.

Pe fundul vasului asezam o alta bucata de panza sau un prosop pentru a preveni spargerea borcanelor si se umple cu apa pana cu un deget dedesubtul capacelor borcanelor. Este bine ca vasul in care vom fierbe borcanele sa fie mai inalt decat borcanele pentru ca apa are tendinta de a stropi mult in timpul fierberii.

Trebuie sa tinem ochii bine pe vasul cu borcane pentru ca apa va scadea si dn cand in cand va trebui sa adaugam apa fierbinte pentru a mentine nivelul ei pana cu un deget dedesubtul capacelor borcanelor.
Lasam la fiert circa o ora si jumatate dar in cazul in care vedem ca zaharul s- a topit mai repede putem stinge focul si inainte de timpul prevazut.

Lasam in apa pana a doua zi si cand totul este rece se scot borcanele din apa si se sterg bine, se eticheteaza si se aranjeaza in camara.

Sfat ..... sa nu procedati ca si mine .... eu am incercat sa scutur un borcan pentru ca pe fundul lui mai ramasese cateva firicele de zahar netopit si a "explodat"..... nu exagerez, cred ca presiunea din borcan a fost prea mare si capacul a cedat la scuturat si m-am trezit cu un borcan desfacut si cateve feliute din el cazute pe aragaz si pe jos.

Eu m-am bucurat pentru ca asa am avut posibilitatea de a gusta mai devreme de iarna compotul si ...... mirare mare, gustul a fost cel pe care il cautam de ani de zile, cel pe are il aveau compoturile bunicii mele.

Cu ani in urma am primit cadou toate 6 volumele "Povestile bucatariei romanesti" de radu anton roman. Mi-am dezmierdat privirea in cartile alea, am trecut cu ochii mintii prin toate regiunile tarii, prin sate si catune, prin stane si orase. Mi-au cazut ochii pe o reteta, care nu prea a vorbit cu mine multe.

Am trecut peste ea fara sa o citesc, fara sa o bag in seama ..... nu imi placea numele, simteam gustul de zahar in gura. In sfarsit, zilele trecute am fost la cules de piersici si am hotarat sa fac un compot deoarece am avut si cateva piersici ma verzute putin.

Mi-am amintit de bunica, de compoturile pe are le mancam la ea, de iernile reci cand in casa ardea focul si era cald si bine si bunica imi canta colinzi si ma pieptana, uneori imi fierbea porumb boabe si alte dati imi dadea compot care mirosea atat de bineee .....

Mereu la ea in casa era "ceva bun", ceva special pentru "copila ei draga". Dorul de compoturile ei m-a dus cu gandul departe de tot. Oricat am incercat de-a lungul anilor sa reproduc cate ceva din retetele ei nescrise nu am gasit gustul ala "divin".

Cum ma gandeam cam cate borcane sa aduc in casa sa ma pregatesc pentru compotul care astepta sa il prepar mi-am amintit de cartile lui Radu Anton Roman. Am cautat printre ele pana am gasit cartea cu reteta aia veche pe care nici macar nu am catadicsit sa o citesc.

Mi-am amintit ca bunica facea compoturi foarte dulci si mie tare mult mai imi placeau asa.
Citind reteta am ajuns la concluzia ca "este"cea a bunicii mele. Normal ca nu exact dar in mintea mea deja s-a facut lumina doar cititnd reteta, am simtit pur si simplu gustul de neinlocuit al compotului de piersici facut in forma asta.

Probabil multora li se va parea foarte dulce, dar noi il mancam (si am mancat si acuma) cu foarte multa placere. e tare bun in zilele reci, geroase de iarna, tine cald
Wink Very Happy

Pe aceeași temă:

Sirop de patlagina

Zacusca cu ciuperci de padure si ardei copt

Kiwi in peltea de gutui