I-am denumit "ai mei" fiindca intamplator (sau nu) am inventat un mod de preparare a lor, care nu ma obliga sa framant un aluat care se lipeste de maini, intra sub unghii si nu-i cuminte deloc.
Asadar, avand eu oroare de aluaturi care se lipesc de toate cele din jur, mi-am propus sa-l lucrez cu mana doar dupa ce se cuminteste si devine nelipicios.
Deci, fara pic de apa! In mijlocul fainii amestecate in prealabil cu sare, spargem un ou si incepem sa lucram cu un cutit lat: cu latul cutitului intindem aluatul si cu muchia dezlipim de tabla - o miscare de intindere urmata de una de dezlipire - si tot asa pana cand aluatul da semne vadite de consistenta cuminte si nelipicioasa.
In acest moment, il lasam sa se odihneasca o jumatate de ora; cand revenim la el, putem pune de-acum alte oua cu faina ce li se cuvine (daca vrem sa facem o cantitate mai mare de taitei) fara sa se mai lipeasca, nici de cutit nici de tabla pe care lucram. In acest stadiu, deja putem pune mana pe el fara riscuri, dar nici acum eu nu framant ci il ridic si-l trantesc de tabla, il chinui un pic prin rasucire si alte manevre perverse, orice numai framantare NU... Astfel, mainile imi raman curate si nu ma intersesctez cu fobia mea de aluaturi lipicioase.
In rest, se procedeaza ca de obicei: se lasa la odihna, se intinde pana la transparenta, avand grija sa indepartam mereu cu o perie excesul de faina, se usuca usor pe un prosop curat, se ruleaza si se taie dupa dorinta.
Nici un fel de paste fainoase din comert nu indeplineste cerintele exigentelor mancatorilor de paste, ca cele facute in casa: dincolo de gust, acestea din urma au o consistenta si-o textura inegalabila; nu necesita un timp anume de fierbere - in general raman al dente chiar daca depasim cu cateva minute cele 8-10 minute traditionale - nu trebuie clatite in apa rece, avand astfel avantajul de-a le prepara la minut, fierbinti. Sunt, orice le-ai face, ideali si gustosi peste masura.
Îmi place
Distribuie
Comentarii