Se amesteca faina cu putina sare si cu apa cit e nevoie ca sa se adune toata faina. Apoi aluatul se framinta mult pina cind devine elastic, se albeste usor si formeaza mici bule de aer care nu se vad bine cu ochiul liber, dar cind framintam se aud cum se sparg. In fine ideea e ca numai framintat mult capata elasticitatea necesara. Se lasa apoi in folie de plastic sa se odihneasca putin. Puteti sa faceti pauza de framintat si sa il mai tineti in folie de plastic pe masa in bucatarie, intr-un loc mai cald (nu in cuptor, dar nici in frigider).
Rupeti o bucata de aluat si faceti un sul gros de 1/2 de cm si nu mai lung de cca 15 cm. Apoi taiati sulul obtinut in bucati lungi cit o boaba de fasole pe care le striviti cu degetul mare pe o forma de gnocchi sasu chiar pe dosul unei razatoare sau marginea unui cos de rachita / paie. Faceti sa se rostogoleasca bucata de pasta in asa fel incat sa se formeze un rotocol.
Important e sa capete ceva striuri pe care in final se va aseza mai bine sosul. Astfel pregatite le lasi sa se usuce pe planseta de lemn sau pe un servet de pinza (in/ bumbac) infainata pt citeva ore sau chiar zile (nu are ou, deci nu se strica). Se fierb in apa sarata si cu un fir de ulei. Se strecoara cind sunt fierte "al dente". Adica dupa ce se ridica la suprafata le mai lasati cca 1 minut. Si se condimenteaza cu sosul.
Calim ciupercile cu putin ulei sau unt, adaugam rosiile si putina apa in care au fiert pastele si lasam sa fiarba pina scade sosul. Condimentam cu sare (daca e nevoie, caci apa de la paste era deja sarata) si piper.
"i malloreddus" numiti si gnocchetti (galuste) specifici din Sardinia (Sardegna) sunt cele mai clasice paste sarde. Au forma de mici scoici dungate, lungi de cca 2 cm si sunt facuti cu faina "semola de griu dur" si apa.
Cuvintul malloreddu (plural malloreddus) este un diminutiv de la malloru, care in limba sarda campidanese (Sardegna meridionala si centru-meridionala) inseamna "taur". Deci, malloreddus inseamna "vitelusi/taurasi". Pregatirea manuala a malloreddus in casa/familie se facea framintind semola de grau dur cu apa, si se creeaza bastonase /suluri de aluat cu o lungime de cca 15 cm, acestea erau apoi taiate in bucatele.
Dupa care se obtinea forma finala strivind cu degetul mare fiecare bucata de aluat pe extremitatea unui cos de rachita, denumit su ciuliri (trad. "sita"), rezulta o pasta rotunjoara care in imaginatia pastorilor / crescatorilor de animale si lucratorilor de pamint din acele vremuri avea forma unor micuti vitelusi/taurasi (ne duce cu gindul la expresia gras ca un vitel).
Un pranz rapid si tare bun, de ce nu, bun si la cina!
Varza dulce cu rosii si carnati la cuptor
Retete dietetice Este o reteta foarte simpla si foarte gustoasa!
Rulouri de vinete in sos de rosii cu usturoi
Îmi place
Distribuie
Comentarii