Turte coapte cu potisa

Observatii

Imi aduc cu drag aminte de copilaria mea,de casuta varuita in culoarea cerului,cu prispa de lut vopsita cu huma de culoare cenusie,de mama,de tata care a plecat la ceruri intr-o zi ca ziua de azi si de cei cinci fratii mei cu care am copilarit.Imi aduc aminte cum ma striga mama de la joaca si ma punea sa framant aluat de turte in care puneam potisa,sa creasca iute si sa saturam o gloata ce astepta cu sufletul la gura fiecare turta sa fie coapta si sa fie halita.Potisa de ieri este bicarbonatul de azi si se folosea foarte des la framantatul aluatului,drojida se gasea mai rar si daca se gasea se strica repede deoarece lumea nu avea frigider unde sa o tina.Se mai practica uscarea drojdiei verzi,se faramita si se punea pe hartie la soare sa se usuce si cand trebuia sa framanti trebuia sa o umezesti de dimineata sa poti framanta pe seara,asa ca potisa era cea mai la indemana,cu ea framantai si te si apucai de facut turte si turtele ieseau foarte bune la gust,dar sa las sporavaiala si sa va dau reteta!