Desi ciupercile se gasesc mai tot timpul anului, doar unele sunt in stare cruda, proaspete. Cele pe care le gasim conservate in borcane sau diverse recipiente nu au gustul si aroma cu care creditam un anumit fel de ciuperca.
Asadar, dupa ciupercile proaspete, cele mai indicate de-a fi folosite cu max de reusita sunt cele uscate. Ele mai au un avantaj: prin uscare aroma se concentreaza, devine un parfum inconfundabil de padure reavana, pamant si locuri tainice.
Dupa uscarea lor mai e nevoie de un procedeu, doua: ori le punem 12 ore la congelator (pt. a fi sigure ca nu au nici urma de ousoare de viitori viermisori - se poate imtampla... ) ori le punem in borcane cu filet unde presaram cateva boabe de piper si-o frunza de dafin.
In ambele cazuri, folosim inainte de toate pungi de hartie, inchise, si tinute inca vreo doua zile la loc caldut (sus pe un dulap de bucatarie eventual), apoi presaram ceva mirodenii anti-molii (piper, dafin, boabe de mustar etc) si le punem definitiv la pastrare in pungile sau borcanele respective.
Celor dintre voi care au aparat de vidat pungi va spun ca tot e bine sa strecurati o boaba doua de piper printre ciuperci, mai ales la galbiori sau manatarci.
Pentru a face mancaruri sau garnituri, ciupercile uscate trebuie rehidratate; nu aruncati apa in care le-ati pus, folositi-o cu toata increderea - e plina de gust si saruri minerale.
Pentru a face supa crema, sosuri sau creme (manatarcile sunt echivalentul Romanesc la vestitelor "Porcini" deci cremele din manatarci uscate sunt superbe) rasniti ciupercile fara a le rehidrata.
Îmi place
Distribuie
Comentarii