Esenta de oase sta la baza multor minunatii infaptuite in bucatarie, incepand de la sosuri si terminand cu orice fel de consomee. Nu exista bucatar care se respecta sa nu-si faca propriile retete de sosuri, care, deloc surprinzator, are mereu o taina, un secret la care nu putem accede! Aiurea!!!... Baza o constituie esenta de oase pe care o putem suci si rasuci la nesfarsit, creandu-ne astfel propriile retete, lasandu-i pe vestitii bucatari fara taina prea-pazita (mneah) si regasind in farfuria de-acasa gustul inconfundabil al vreunei reductii ori sos servit intr-un restaurant cu staif.
Exotice sau nu, moderne sau traditionale, sosurile, reductiile si consomme-urile contin aproape fara exceptie esenta de oase in diverse variante (bineinteles daca bucataria cutarescului este la standarde inalte).
Introducere lunga pentru a amana momentul prezentarii carnagiului.
Deci, curaj!
De se intampla sa gasiti oase mai mult sau mai putin golase, cu maduva sau fara, cumparati-le, spalati-le si bagati-le in cuptor pentru cateva ore (fara sa le fotografiati) pana amiroase a prajeala buna si sunt cafenii la culoare.
Scoateti-le si puneti-le la fiert in apa cat sa le acopere. Fierbeti molcom tot cateva ceasuri, pana oasele devin faramicioase (cele mici, fireste; cele cu maduva isi vor fi dat si ele duhul cand cele mici sunt deja zob!)
Scoateti oasele mari si strecurati restul printr-un servet curat de in sau tifon pus in mai multe straturi.
A doua zi, cand toata grasimea se va fi intarit, degresati si mai puneti o data la fiert, pana se ingroasa. O puteti pastra timp indelungat in frigider (are consistenta unei gelatine) sau in refrigerator (in acest caz n-o mai puteti folosi ca baza pentru diverse feluri de aspic)
Cand intr-o reteta vi se spune: "stingeti cu zeama de carne" sau "stingeti cu zeama de legume" sa stiti ca in dosul cuvintelor sta aceasta esenta de oase in care se fierb ori legume, ori peste, ori "tacamurile" crustaceelor - depinde de ce stock vrem sa avem la stinsu'cela.
To be continued... caci esenta sta si la baza sosului brun spaniol care la randul sau este baza pentru sosul de vin rosu, sosul de vin alb, sosul portughez, si asa mai departe...
Nu va uitati cu jind la painea cu maduva, este o paguba colaterala...
Îmi place
Distribuie
Comentarii
Adaugă comentariu