Interviu cu Yaya6, Bucatarul lunii Ianuarie!

(0)

2009-03-08 00:00:00

Pastrand traditia, si castigatoarea pe ianuarie a concursului Bucatarul lunii a fost de acord sa ne primeasca in viata ei, raspunzandu-ne la cateva intrebari. Plin de nostalgie, melancolie, tristete pe alocuri si incredere in viitor per ansamblu, interviul va ajunge cu siguranta la sufletul celor plecati din tara si ii va face pe cei ramasi sa aprecieze mai mult sansa de a trai in preajma celor dragi. Citind raspunsurile, veti cunoaste o persoana afectuoasa, amuzanta si ironica, sensibila si prietenoasa si, mai presus de toate acestea, cu o capacitate uluitoare de adaptare in toate domeniile (nu doar in cel gastronomic).

Spune-ne cateva cuvinte despre tine. Cine esti, unde locuiesti orice ti se pare relevant.

Un salut calduros tuturor, numele meu este Liliana, m-am nascut cu multi, multi ani in urma, pe vremea comunismului, in 06.06.1967, intr-un orasel mic numit Tecuci, in estul Romaniei, mai precis in judetul Galati. Copilaria mea a fost diverita de copilaria copiilor mei si chiar imi amintesc de cravata rosie de pionier, uniforma de scolar, program la tv doar doua ore pe zi si multe altele... Am terminat liceul matematica fizica din orasul natal apoi am absolvit Facultatea de Textile din Iasi. Imi amintesc cu drag de cei cinci ani de studentie, de malul Bahluiului, ce dor imi este de Iasi, de anii de atunci...Dar din pacate nu am reusit sa lucrez in domeniu. Am lucrat la administratia financiara, pana cand intr-un moment, decis sa zicem de destin am plecat departe de tara. Pentru mine si sotul meu era doar pentru un an, maxim doi, dar iata ca santem deja in Italia de sapte ani.

Cum e viata departe de tara?


Despre viata departe de tara ce pot sa va zic, cei ce sant ca si mine plecati poate ma inteleg fara sa le zic nimic, e greu pentru ca esti singur printe straini, te apuca des dorul de cei dragi si poate nu toti o sa ma credeti de pamantul natal Insa la urma urmei aici este familia mea, sotul meu, fetita mea, Bianca, de 11 ani, nascuta in Romania, de care santem foarte mandri si nu in ultimul rand, Teodor, nascut pe plaiurile italiene, dar tot roman este, care are 13 luni, santem sanatosi, santem impreuna si pentru asta santem fericiti, chiar daca ne e tare dor de voi toti.

Care sunt pasiunile tale?

Pasiuni as avea mai multe, dar acum sant fortata cu cel mic Teo sa ma limitez la mai putine. Imi place foarte mult sa calatoresc, sa fac lucruri noi in bucatarie, dulciuri, mancare (cand ma lasa Teo), informatica, moda.

Gatesti din necesitate sau din placere?

Bineinteles ca din placere, imi place sa inventez cateodata, imi place sa fac dulciuri de casa decat sa cumpar, mai ales ca ale italienilor nu sant ca ale noastre.

Majoritatea retetelor pe care le publici sunt traditionale romanesti. Este aceasta o maniera de a te simti aproape de casa? Sau pur si simplu vrei ca ai tai copii sa se poata bucura de aceleasi gusturi care ti-au incantat tie copilaria?


Incerc sa prepar mancare romaneasca poate pentru ca asa santem obisnuiti, ne place mai mult, ne aduce aminte de tara si sa mentinem traditia noastra in bucatarie.

Cum te-ai adaptat la bucataria italiana? Ai imbratisat-o asa cum este sau ai adaptat-o la retetele romanesti?

La inceput cand am venit am fost uimita, cate paste mananca astia, nu e zi fara paste, o data chiar si de doua ori pe zi, mananca paste cu orice. Nu pot sa zic ca imi placeau, imi placeau doar cele cu sugo (carne macinata si sos de rosii), ce sa va zic cand am mancat pentru prima data paste cu pesto (busuioc) nu mi-au placut chiar deloc, dar incet, incet m-am obisnuit si cu ele, acum sant printre pastele pe care le preferam.

Ce-ti lipseste cel mai mult din bucataria romaneasca?

Din bucataria romaneasca imi lipsesc multe: pepenii murati, leusteanul, mararul, borsul de putina, foile de napolitana (lica), faina noastra de porumb, merele, ciresile, prunele, visinile pe care le rupeam direct din copacii bunicii mele, nu mai zic de zarzavaturile sanatoase pe care le aveam tot din gradina ei si la vremea aceea nu le apreciam asa cum trebuia. Mi se parea ceva normal sa mergi in gradina si sa iti iei totul proaspat, ceea ce aici nu se intampla, le cumperi pe toate si nu sant nici naturale ca alea, covrigii (pe care cateodata incerc sa-i fac in casa) si multe altele pe care acum nu mi le amintesc.

Cum suplinesti aceste lipsuri?

Ne adaptam asa cum putem: borsul cu care la noi se acreste ciorba il inlocuiesc cu zeama de lamaie (pentru ca aici este tara lamailor), mararul cu finocchio (e o ruda a mararului), multe nu ai cu ce sa le suplinesti si te adaptezi. Un exemplu ar fi smantana de aici care nu seamana deloc cu cea romaneasca. Am invatat cum sa o fac sa semene cu a noastra, de la voi, reteteculinare, mai precis mi-a dat o mana de ajutor prietena noastra Crista.

Cand ai avut primul contact cu membrii comunitatii reteteculinare.ro?

Buna intrebare, hai sa-mi amintesc, prima data cand am intrat pe retete culinare a fost cand cautam o reteta de tort, am tastat retete dulciuri pe google si am dat de voi si nu regret deloc. Santeti ca o a doua familie pentru mine, prima data cand deschid calculatorul in fiecare zi unde credeti ca intru prima? In retete culinare sa vad ce e nou!!!!!!!

Ce apreciezi cel mai mult la aceasta comunitate?

Apreciez mult ca e o comunitate in care daca am avut nevoie de o informatie te ajuta imediat, mereu e cineva pregatit sa te ajute, se simte caldura din interiorul comunitatii chiar daca santem imprastiati prin toate unghiurile lumii. Un sfat bun il gasesti oricand. Multumesc voua.

Daca ar fi sa schimbi ceva, ce anume ai schimba?

De ce sa schimb ceva? Imi place asa cum este. Doar ca mi-ar fi placut macar o data pe an, sa ne intalnim cat mai multi din aceasta comunitate si sa ne cunoastem si in realitate, nu numai virtual, sa ne cunoastem familiile, piticii sa devina prieteni, dar cred ca e mai greu pentru ca multi dintre noi santem departe de tara.

Incheiem cu un mesaj adresat comunitatii?

Imi pare foarte bine ca v-am descoperit chiar si virtual, inseamna foarte mult pentru mine, am invatat multe de la voi si mai am inca de invatat. Sper sa ramanem o familie unita. Va urez tuturor tot ceea ce e mai bun pe aceasta planeta: multa sanatate si macar un gram de noroc alaturi de cei dragi voua.

O imbratisare din partea mea tuturor!