Interviu cu Yafa, Bucatarul lunii Martie!

(0)

2010-04-21 00:00:00

Asezare de legenda, Iasul, orasul care a fost si-si zice inca si astazi cu mandrie, capitala Moldovei, este un nume ce emotioneaza. Priceperea omului a atins de multe ori sublimul, prin zidurile invesmantate in broderiile de piatra ale manastirii Trei Ierarhi, bisericii Golia, Palatului Cultural etc.

Prin trecutul si prezentul sau, Iasul, apartine tuturor romanilor. Nu este o asezare oarecare, este un oras muzeu, nu numai prin centrul universitar, dar mai ales prin valorile culturale, istorice pe care le incorporeaza.

Marele nostru istoric, Nicolae Iorga, isi exprima odata nedumerirea ca "sunt multi romani care nu au fost niciodata la Iasi (desi nu ar trebui sa fie niciunul)... cine nu a fost la Iasi, nu poate sa strabata cu intelegere foile celor mai frumoase cronici, nu poate patrunde spiritul trecutului nostru care traieste in acest loc minunat, mai viu si mai bogat decat oriunde".

Pe aceste meleaguri minunate a vazut lumina zilei Elo, cunoscuta noua sub numele de Yafa, castigatoarea concursului din luna aprilie. Sa incercam sa o cunoastem putin mai bine.

Pentru inceput, as vrea sa te rog sa te faci putin cunoscuta. Noi aici te stim de Yafa si atat... Am vrea sa stim cine esti de fapt, de unde vii, unde locuiesti...
Prenumele meu este Elori Ana Maria, cei apropiati ma striga ori Elo, ori Amy, am 33 de ani si vin din Iasi. Sunt medic rezident, dar din cauza unei probleme de sanatate pe care am avut-o in 2008, a trebuit sa aman ultimele examene si am ramas acasa langa cei doi pitici, Yanis si Fabio, doua sufletele pe care le-am primit cadou de la un domn deosebit si care este sotul meu. Locuiesc in Elvetia de aproape 20 de ani intr-un canton francez - Vaud, intre Lausanne si Geneva.

Traiesti departe de locul natal. Cum te simti? Care a fost momentul decisiv in care ai stiut ca ai sa fii acolo departe, in alta lume, cu alte obiceiuri
Decizia de a locui departe de locurile bastinase a fost mai degraba cea a parintilor decat a mea, am suferit la inceput pentru ca lasam in urma prieteni si o lume pe care o cunosteam, dar probabil cu usurinta aceea pe care o au copiii, m-am adaptat. Astazi acel acasa este aici.

Cand esti in pana de idei, ce faci ? De unde te inspiri pentru a gati o mancare noua? Respecti retetele noi sau le mai modifici putin dupa gustul tau si al familiei?
Imi place sa testez tot felul de retete, ma consider norocoasa ca pot calatori si gusta din gastronomia multor tari. Cred ca gusturile se pot cultiva si ca nu trebuie sa spunem ca nu este bun pana nu am gustat. Cumpar tot felul de carti si reviste culinare, dar rar urmaresc o reteta, modific. Incerc sa gatesc cat mai diversificat si sa ma tin la o linie sanatoasa din punct de vedere alimentar.

Din tot ce expui, se simte dragoste, pasiune, suflet, sensibilitate, devotament pentru cineva. Iti place sa gatesti, se vede bine asta, dar pentru cine o faci? Cui ii oferi cu atata dragoste totul?
Da, iubesc mult bucatareala, imi place sa gatesc atat pentru ai mei cat si pentru invitati, prieteni care ne trec pragul. Casa plina la sarbatori, masa cu oaspeti, imi fac intodeauna deosebita placere, asa am vazut la parintii mei si asa am crescut.

Ai vreo mancare preferata, o mancare care sa iti aduca aminte de copilarie, de clipe frumoase de mult trecute, o mancare pe care sa o pregatesti si tu acum la randul tau si pe care sa o transmiti mai departe ca o mostenire de familie?
In general preferatele mele sunt preparatele simple, cum ar fi o salata de primavara cu marole proaspat iesite, ridichi, ceapa verde, totul agrementat de un pic de ulei si zeama de lamaie, dar iubesc si mancarurile si dulciurile traditionale pe care mama le pregatea la sarbatori. De exemplu, imi aduc aminte de toate prajiturile bunicelor si de pasca cu smantana, mirosul lor ma transporta mereu in copilarie.

Cum impletesti bucataria traditionala a tarii adoptive cu bucataria romaneasca, si nu numai?
Norocul meu este ca sunt o mare iubitoare de branzeturi si cum bucataria elvetiana nu este foarte diversificata si se bazeaza pe lactate, am impletit usor retetele traditionale de aici cu ce-am vazut la mama. In acelasi timp apreciez bucataria franceza care este prezenta in zona in care locuiesc si care la origine este o bucatarie foarte simpla si asemanatoare cu cea romaneasca a bunicilor. Chiar acum cateva zile comparam rata pe varza si fasolea lor cu confit de rata.Tot ce este un deliciu pe aceste taramuri, la noi era o bucatarie normala.

Te vad ca pe o persoana calda, prietenoasa, spontana, saritoare... tu cum te-ai caracteriza?
De fel sunt o persoana linistita, nu-mi plac conflictele si nu caut sa intru in ele, de multe ori ai mei rad spunandu-mi ca sunt o neutra la fel ca si pamantul pe care calc. Poate ca acest fel provine si din cauza ca sunt rezervata, discreta, incerc sa nu deranjez, dar am si o doza de copilarie nepierduta. Iubesc frumosul si oamenii, viata si tot ce ne poate oferi ea. Incerc sa vad partea plina a paharului mai intai si apoi ma aplec catre cea goala.

Unde ti-ar place cel mai mult sa iti petreci concediul... cu cine si de ce?
Vacanta, in general, o petrecem pe langa ape, iubim cu totii marea, oceanul, ce ar fi numai apa sa fie. Probabil ca mi-ar place sa descopar locuri pe care nu le-am vazut si ape in care nu m-am scaldat, alaturi de ai mei, dar si impreuna cu prieteni care-mi sunt aproape sufletului meu.

Care sant visele tale? Cum este o zi obisnuita din viata ta?
Imi doresc in primul rand sanatate, apoi sa-mi vad baietii mari si fericiti, restul cum ar fi sa-mi pot exersa meseria, sa mai pot calatori, sa mai invat o limba straina, cate ceva despre fotografie si inca cateva proiecte vin sa picteze unul cate unul tabloul viselor mele.
Actual orice zi din viata mea e ritmata dupa Yanis si Fabio, gatesc, ies cu ei la aer, facem lectii impreuna, fugim de colo colo intre activitatile unuia sau altuia. Bloguletul culinar face parte si el din indatoririle zilnice, considerandu-l un jurnal al libertatii mele cand unul din pitici e la siesta si altul la scoala.

Cum ai primit vestea castigarii polonicului de aur, ce ganduri si sentimente ti-a creat?
Polonicul a fost o surpriza. Nici nu ma asteptam sa castig stiind ca au fost numai retete delicioase si aratoase. In acelasi timp m-am bucurat, caci mi s-a parut ca activitatea mea pe RC a ajuns la finalul unei etape.

Acum, vreau sa iti multumesc pentru interviu si in incheiere o ultima intrebare: cum privesti spatiul virtual in care ne intalnim, RC-ul cu toate cele bune si rele pe care le are si ce ti-ar place sa vezi schimbat aici?

Imi place mult RC-ul, am mai colindat si colind si azi si prin alte forumuri culinare, insa aici m-am inscris prima data si am ramas atasata. Dupa mine este un locusor linistit in care se poate discuta cu calm si respect, imi convine. Daca ar fi ceva de schimbat probabil ca as afina putin concursul si as propune dezvoltarea unei reviste culinare, on-line ori pe hartie, care sa adune retetele delicioase ale unei luni plus castigatoarea concursului.

In final, multumesc Pupi pentru interviu si ma bucur sa fac parte dintr-un loc virtual ce aduna cat mai multe gospodine talentate.

Autor: Pupi

Comentarii