Se pune intr-un castron faina cernuta si se aseaza deasupra, sarea si zaharul, precum si drojdia uscata.
Cu o furculita se amesteca toate, apoi se ia o lingura de lemn. Incepem sa adaugam apa calda peste amestecul uscat si cu lingura de lemn omogenizam. Nu va speriati de cantitatea de apa mare, aluatul la final trebuie sa fie foarte, foarte moale, trebuie sa curga. Mai greu, dar curge.
Dupa ce am incorporat toata apa, batem cu lingura de lemn de cateva ori ca sa spargem eventualele cocoloase de faina ramase nesparte dupa care turnam amestecul intr-o tava unsa cu ulei sau cu unt. Aluatul in tava trebuie sa fie pana la jumatatea inaltimii tavii.
Acoperim si lasam la loc cald pana ce aluatul a crescut pana la marginea tavii (circa jumatate de ora).
Preincalzim cuptorul la foc mediu si introducem painea in cuptor, coacem circa jumatate de ora.
Reteta este cea mai simpla dintre retetele de paine, dar diferenta o face apa si consistenta aluatului.
Normal ca aici va puteti juca cu cantitatile, daca doriti sa aveti o textura mai putin umeda, folositi cu cateva lingurite de apa mai putin, se poate adauga marar sau orice alt fel de planta aromata, deasemenea cantitatea de apa micsorata face ca painea sa creasca mai mult... Decizia va apartine eu doar am vrut sa punctez rapiditatea acestei retete de paine.
Mi-a luat circa o ora si jumatate de cand am inceput sa pregatesc ingredientele, sa le cantaresc si pana am terminat de copt painica... e super buna si la gust si se pastreaza proaspata cateva zile.
PS: Aveti grija sa nu lasati aluatul sa creasca mai mult decat sant peretii tavii pentru ca fiind asa de moale si destul de curgator nu va creste mai inalt decat tava si se va prelinge pe peretii vasului.
Chiar ca e rapida painica asta si e tare buna, are o textura afanata si iti da senzatia ca este putin umeda. Daca pui mana pe miez e copt si uscat, daca apesi sau strangi de miez isi revine la loc indata si se face foarte repede, iar coaja este moale, foarte usor crocanta.