Am gasit reteta aceasta rasfoind vol. I al Dulciurilor de casa din 1985... cartea a apartinut mamei mele si e cam ferfenita, dar am oblojit-o in ultimii 15 ani de cand i-am confiscat-o... hi, hi, hi... si folosit-o.
Se arde intr-un vas 1/2 pahar zahar, se stinge cu 1/2 pahar apa (eu am folosit cestile de cafea) si-am amestecat si-am rasamestecat pana a devenit clar ca si coniacul si se lasa sa se raceasca.
Eu dupa ce am facut operatia aceasta, m-am culcat... si-am dormit vreo doua ore... dupa-masa. Cand m-am trezit, m-am apucat de restu'... :_)
Se toarna faina, eu intotdeauna o cern, intr-un castron, se adauga zaharul ars racit, oul, uleiul, bicarbonatul - eu l-am stins in jumatate de fiola de esenta de rom, vanilia - 1 plic de zahar vanilat si un pahar de zahar. Pai, paharul avea vreo 200 g si zaharul ars inca 100 g, deci 300 de g in total, la 300 g faina mi s-a parut cam mult, am gustat - era intr-adevar foarteee dulce, astfel incat n-am pus decat jumatate de pahar, adica 100 g de zahar.
Se amesteca bine si se bat cu telul - eu cu mixeru'. Se aseaza intr-o forma de chec unsa cu unt - eu am pus-o in forma de guguluf ca-mi place mai mult - si se coace la foc potrivit 30-35 de minute.
... restu'... e istorie! ha, ha, ha!
Se serveste alaturi de o cana de ceai de fructe fierbinte; -)