Puiul se curata si se portioneaza. Se spala foarte bine si se pune la fiert in apa rece. Se spumuieste ori de cate ori este nevoie.
In tot acest timp, Bunica pregatea taieteii. Sa aiba timp sa se usuce, ne zicea mereu. Si oricat as incerca eu acum, niciodata nu reusesc sa intind foaia perfect rotunda.
Se amesteca ouale cu faina si se framanta un aluat elastic din care se intinde o foaie subtire, subtire. Se presara apoi cu faina si se lasa la uscat. Se ruleaza si se taie fasii inguste. Se rasfira taieteii si se cern pentru a elimina surplusul de faina.
Se curata legumele si se toaca marunt.
Se adauga peste ciorba cand carnea este suficient fiarta.
Fierbem 20 de minute aproximativ, saram dupa gust si adaugam rosiile pasate si bulionul, acrim zeama si lasam sa dea in clocot.
Presaram taieteii si continuam fierberea pana ce acestia se ridica la suprafata. Oprim focul si adaugam verdeturile tocate.
Se serveste calda, cu pofta!
Este inceput de vacanta, de libertate, de soare, de aduceri aminte! De amintiri despre locurile copilariei, despre ulita ce ducea la casa micuta si alba, despre mirosul de iarba verde, despre apa rece de izvor.
Sunt amintirile vacantelor la tara, amintiri cu Bunica, amintiri cu bucatele ce ni le pregatea cu drag!
Printre ele se regaseste si aceasta ciorba (redata cat mai aproape de amintirea ei), gatita la focul sobei, acrita cu zeama de varza murata sau corcoduse, cu legumele proaspete, cu pui crescut in curte, zapacit de alergaturile noastre, copii fiind.
Mi-e dor!