Carpacio, se numeste asa, generic, orice carne, leguma sau fructa taiata f. subtire.
Dar vita, in special, este mai sanatoasa (dintre carnuri, vreau sa zic) pt ca grasimea ei nu este egal raspandita printre fibre (ca a porcului de ex.) ci marginalizata in primul rand de catre rumegatoarea cu ochi blanzi, si, de noi in al doilea rand, prin fasonare.
Se poate marina orice parte a vitei: in primul rand muschiul, apoi muschiul fals, antricotul, vrabioara si in final, pulpa.
Iata cum procedam: fasonam bucata de carne; indepartam pielite si grasimi nedorite, croim forma pe care-o dorim ca produs finit in farfurie, lasam la scurs sangele, dar numai pana cand preparam marinata (din motive practice, inainte de-a scurge carnea, o pun in vasul unde o voi marina, pt a vedea cat de multa marinata sa fac; scot carnea, ramane apa si-o masor din ochi: cata apa ramane dupa ce scot carnea atata marinata trebuie sa fac).
Toate aceste mirodenii le dizolvam in atata otet cat sa acopere carnea pe trei sferturi. Inchidem vasul etans si uitam de el in frigider, de la 3 zile pana la o saptamana si mai mult (o data pe zi intoarcem carnea pe partea cealalta, sa simta si ea miroaznele)
Dupa cel putin 3 zile, e buna de scos si de consumat. Sunt felurite moduri in care putem sa ne purtam cu bunatatea asta:
1. Sa o consumam cruda, taiata felii f. f. f. subtiri (daca vrem cu tot dinadinsul sa tindem catre perfectiunea carpacio-ului, o tinem peste noapte la congelator si feliile sunt intr-adevar transparente - asa fac eu)
2. Se poate usca sau afuma (daca avem conditiile necesare - un pod bine aerisit sau o afumatoare in apropiere) Daca sunt printre voi norocoase si au un pod pe la bunici sau "la tzara", inainte de-a atarna somoiogul de carne, tavaliti-l bine prin mirodeniiile care va plac cel mai tare - dar sa nu lipseasca cimbrul: este cel mai bun prieten al carnii de vita!
3. Se poate fierbe (3 parti apa, o parte marinata in care a zacut) Dar e pacat de ea...
Îmi place
Distribuie
Comentarii