Este necesara restrictionarea consumului de zahar?

In septembrie 2011, Natiunile Unite au declarat ca pentru prima data in istoria umanitatii, afectiuni cronice necontagioase precum boli cardiace, cancer sau diabet constituie o mai mare povara pentru sanatate decat bolile infectioase, fiind responsabile anual pentru 35 de milioane de morti.

Aceasta este o problema nu doar in tarile dezvoltate, ci in toate acele state care au adoptat dieta occidentala - dominata de alimente ieftine si procesate. La nivel mondial, exista cu 30% mai multi obezi decat persoane subnutrite.

Desi multi considera obezitatea ca fiind cauza principala a dezvoltarii bolilor necontagioase ce ameninta viata, acest lucru nu e intotdeauna adevarat. 20% dintre persoanele obeze au un metabolism normal si vor avea o durata de viata ce se incadreaza in standarde. Pe de alta parte, 40 % dintre persoanele cu greutate normala dezvolta afectiuni precum: diabet, hipertensiune, afectiuni cardiovasculare si afectiuni hepatice de tipul ficatului "gras" non alcoolic. Obezitatea nu reprezinta cauza, ci un identificator al disfunctiei metabolice.

Anuntul facut de Natiunile Unite tinteste asupra tutunului, alcoolului si a dietei ca factori centrali in dezvoltarea bolilor necontagioase. Doua dintre aceste categorii - alcoolul si tutunul - sunt reglementate de catre guvern pentru a proteja sanatatea publica. Este necesara si reglementarea alimentatiei? Si daca da, asupra carei parti din dieta ar trebui sa se concentreze autoritatile?

In octombrie 2011, Danemarca a introdus taxe suplimentare pe alimentele bogate in grasimi saturate. Acum, ia in calcul si impozitarea alimentelor cu adaosuri de zahar.

In ultimii 50 de ani, consumul de zahar s-a triplat la nivel mondial. Desi autoritatile percep zaharul ca fiind "calorii goale", aceasta perspectiva este eronata. Dovezi stiintifice arata ca fructoza poate declansa procese ce duc la intoxicarea ficatului si gazduiesc alte afectiuni cronice. Putin zahar nu constituie o problema, insa consumat regulat in cantitati mari, acesta poate ucide.

De ce ar trebui reglementat zaharul?
1. Actualmente, zaharul nu poate fi evitat. Din punct de vedere al evolutiei, zaharul a fost disponibil stramosilor sub forma de fructe, doar cateva luni pe an sau sub forma de miere, care era pazita de catre albine. De curand, zaharul a inceput sa fie adaugat in mai toate alimentele procesate, limitand alegerile pe care le fac consumatorii. Natura a facut ca zaharul sa fie greu de obtinut. Omul a reusit sa-l puna la dispozitia tuturor. In multe parti al globului, oamenii consuma mai mult de 500 de calorii pe zi din zaharuri adaugate.

2. Toxicitatea - zaharul impacteaza sanatatea umana, nu doar prin surplusul de calorii pe care il furnizeaza. Zaharul induce toate afectiunile asociate cu sindromul metabolic: hipertensiune (fructoza creste acidul uric, ceea ce creste tensiunea arteriala); trigliceride marite si rezistenta la insulina prin sintetizarea grasimii in ficat; diabet cauzat de productia sporita de glucoza de catre ficat combinata cu rezistenta la insulina; imbatranirea, cauzata de deteriorarea lipidelor si proteinelor prin alipirea non-enzimatica a fructozei de aceste molecule. Exista voci care spun ca efectele zaharului asupra ficatului sunt similare cu cele ale alcoolului, ceea ce nu e chiar o surpriza, avand in vedere ca alcoolul este obtinut din fermentarea zaharurilor.

3. Potential ridicat pentru abuz. Ca si alcoolul si tutunul, zaharul stimuleaza creierul sa mai consume ulterior. Exista studii multiple care cerceteaza dependenta pe care zaharul o determina in oameni. Concret, zaharul impacteaza creierul astfel:
-> Reduce suprimarea hormonului foamei – grelina care semnzalizeaza creierului senzatia de foame.
-> Interfereaza cu transportul normal al leptinei, un alt hormon care semnalizeaza satietatea.
-> Reduce dopamina, dimunand placerea pe care o obtinem in mod normal dupa ce ne alimentam si determinandu-ne sa consumam mai mult.

Daca luam in considerare efectele negative ale zaharului asupra societatii, concluzia reglementarii consumului nu mai pare exagerata. Statele Unite pierd anual 65 de mld de dolari prin scaderea productivitatii celor afectati de sindrom metabolic, iar alte 150 de mld de dolari sunt cheltuite in fiecare an pentru resurse care sa combata afectiunile cauzate de sindromul metabolic. 75% din suma alocata sanatatii in SUA este cheltuita pentru a trata aceste afectiuni.

Sursa: Nature Magazine