Despre obiceiuri alimentare

(0)

2008-08-20 00:00:00

obiceiuri alimentareFiinta umana este omnivora, adica se alimenteaza cu produse atat animale, cat si vegetale, ceea ce reprezinta o caracteristica destul de rara in natura, majoritatea celorlalte specii impartinandu-se in carnivore sau erbivore (cu exceptia porcului si a sobolanului). In cautarea diversitatii alimentare, omul a trebuit sa gaseasca metode de a distinge cu precizie produsele comestibile de cele necomestibile, metode ce au fost asimilate prin imitatie si antrenament si s-au perpetuat de la o generatie la alta, conducand la aversiuni instinctive fata de anumite alimente sau chiar gusturi.

Este dovedit faptul ca oamenilor le place gustul dulce si il detesta pe cel amar. Testele facute pe nou-nascuti au demonstrat ca acestia prezinta inca din primele zile aceste caracteristici umane, respingand spontan arome amare sau acre.

Dincolo de aceste trasaturi generale aplicabile oricarei fiinte umane, exista obiceiuri specifice fiecarei culturi in parte ce pot fi catalogate drept dezgustatoare de altii. De exemplu, insectele (o bogata sursa de proteine) ce sunt consumate pe scara larga in Asia si Africa sunt considerate respingatoare de catre europeni, la fel cum branza cu mucegai, "specialitatea" bucatariei franceze este detestata de catre asiatici.

obiceiuri alimentareExista doua motive ce stau la baza respingerii unor alimente: instinctul de conservare al speciei ce ne impune sa ne ferim de alimentele noi ce ar putea fi toxice si o serie de reactii de natura psihologica ce ne creeaza anumite retineri atunci cand e vorba de mancare. Evitam gustul amar pentru ca multe plante otravitoare sunt amare si suntem incantati de gustul dulce pentru ca alimentele dulci sunt surse rapide de energie.

O alta explicatie pentru obiceiurile alimentare actuale este faptul ca pana in secolul al XVIII-lea alimentele constituiau un alt indicator al statutului social. Fructele ce cresteau aproape de pamant precum capsunile, pepenii etc. si animalele precum porcul erau considerate potrivite pentru paturile sociale inferioare, iar pasarile si fructele si legumele de deasupra solului erau considerate superioare, prin urmare faceau parte din alimentatia nobililor. Lucrurile erau atat de bine batute in cuie, incat in perioada medievala erau state in care taranii trebuiau sa declare si daca au adulmecat alte alimente decat cele permise lor.

Rolul alimentelor ca indicator al statusului social s-a mai estompat incepand cu secolul al XIX-lea, odata cu aparitia restaurantelor care ofereau servicii de calitate oricui isi putea permite, indiferent de clasa sociala din care facea parte.