Lagrimas Negras (Lacrimi negre)

(0)

2006-12-06 00:00:00

Intr-un sfarsit de saptamana, cu cer senin si mult soare, ultimul lucru care ai vrea sa il faci, e sa stai la cratita, asa ca am plecat la plimbare prin Orasul Stiintei si Artei (caruia o sa ii dedic un articol special, ca il merita).

Cand am mai mult timp la dispozitie, si ne propunem sa luam masa in oras, imi place sa caut locuri noi, sa incerc mancaruri noi, sa invat sa fac si eu. Nu o singura data am incercat aceasta experienta si a fost foarte distractiv.

Asfel am descoperit un restaurant nou si deosebit de cele de pana acum. Se numea "Lagrimas negras" (Lacrimi negre). Dupa nume, destul de curiossi incitant in acelasi timp. Nu am ezitat sa ii trecem pragul.

Intr-adevar o atmosfera noua, eleganta, moderna, imbietoare, cu ospatari foarte amabili. Era clar de la intrare, ca in astfel de locuri platesti mai mult amabilitatea personalului, atmosfera, modernismul si mancarea, ... vom vedea. Cert era ca nu puteam face stanga imprejur si cum nu era prima data cand treceam prin astfel de experienta, am zis ca una in plus nu mai conteaza.

Ca in orice restaurant care se respecta, si va asigur ca o facea, in timp ce iti pregatesc mancarea, te servesc cu un aperitiv- din partea casei. Astfel vinul este mai bun si nu are nici efecte "secundare".

Asa ca am putut sa probam un fel de paine, care de fapt sunt niste biscuiti de aperitiv, un pic sarati si cu un tip de condimente pe care eu nu le-am mai probat pana acum. Cum nu ma linistesc pana nu aflu ce mananc, chiar daca e foarte bun sau nu,- si erau- am intrebat ospatarul de continutul aperitivului. Este specific in Extremadura, zona centrala a Spaniei si contine un fel de salata din rosii rase, cu putin usturoi cat sa ii dea o nota de aroma si gust si ceva condimente specifice pe care le stie doar bucatarul. Aha, zic in gandul meu, trebuie sa cunoastem bucatarul.

Probam aperitivul si pot recunoaste ca e deosebit, cu putin vin rosu si mai si (ca mie nu imi place sa amestec bauturile la masa, indiferent unde as fi), si incercam sa gasim un subiect de conversatie pana iti aduce primul fel. Astfel pacalesti un pic foamea, poti sa iti amintesti de zilele copilariei, sa dai frau liber imaginatiei si sa uiti un pic de finalul mesei (daca poti). Si iar iti amintesti de prezent, din cand in cand, si zici: e foarte frumos aici, e ceva deosebit un loc incantator si te amagesti sa nu iti para rau la final dupa bacsisul ospatarului (ca asta nu lipseste din niciun colt al lumii), si sa nu dai vina pe el pentru preturile din meniu. El saracul, e doar un angajat, ca toti muritorii de rand.

In sfarsit, vine primul fel! Un joc de culori reusit, a fost prima mea impresie de primul fel al sotului meu: "Cogollos con ventresca y pimiento de piquillo", adica inimioara de salata verde cu ton de la conserva(partea de pe burta pestelui se numeste ventresca) si ardei copti. Ca si restaurantul si numele mancarurilor sunt pompoase. Eu sunt convinsa ca a cerut acest fel pentru ca era destul de clar ce continea; el este un pic mai conservator in acest sens si comada doar ceea ce cunoaste, dar il conving usor sa incerce ceva nou ( stie el ca acasa mananca in fiecare zi ceva nou, ca mie imi place sa experimentez in bucatarie), in schimb eu cer tot ceea are nume mai ciudat, de care nu am mai auzit, cel putin incerc ceva nou, si mai ales gatit de altii si nu de mine (pana acum nu am avut reclamatii, asa ca pot continua cu experimentele)

"Esparagos Navarra con salmon y salsa blanca" -esparagos-( imi cer scuze ca nu stiu cum se numesc in romaneste; daca stie cineva, asa aflu si eu, sau stiu si nu imi amintesc acum)- Navarra (este o regiune in nordul Spaniei) cu somon afumat si sos alb(maioneza) Confused . Citind meniul am stiut ce este esparagosul, ce este somonul afumat, dar de ce se numeste Navarra, cand restaurantul are specific extremeniu (asta am aflat-o mai tarziu), nu am reusit sa aflu. Inca am ramas cu unele intrebari fara raspuns, ceea ce inseamna ca poate voi reveni pe aici. Twisted Evil

Oricum, nu a fost ceva nou, poate numele, ca eu asa ceva am mai facut si mult mai bun, pentru ca sosul meu era intr-adevar sos cu maioneza si suc de ananas.

La foamea pe care o simteam in acel moment nici nu ne-am dat seama cand a disparut continutul farfuriilor; si la drept vorbind, nu erau pe masura poftei de mancare. Mad Revenind la tema "copilariei" de cateva ori, ca nu e frumos sa barfesti, a sosit si felul doi. Eram convinsi ca in stomac avea destul loc, pentru ca primul fel a avut timp sa se digere linistit.

Sotul meu a disfrutat de o bunatate de muschi de pintada cu garnitura de ardei copti (puteau macar sa schimbe culoarea,nu?) si un fel de branzoaica din foitaj umpluta cu un fel de piure de spanac si branza roquefor. Un aspect, sa-l mananci cu ochii si de gust nu va mai spun. Cum nu am mai mancat niciodata asa ceva, am probat si eu, asa cum facem mereu cand cerem ceva diferit, si cerem mereu diferit sa probam mai multe feluri noi. Era intr-adevar ceva deosebit, si daca el a cerut, a fost pentru ca i-am sugerat eu si am avut dreptate. Si daca nu aveam, nu zicea nimic, ca e baiat bun. blushing

Eu am cerut "Pato confitado con salsa de naranjas y salsa de manzana" -adica rata confitata cu sos de portocale si sos de mere. Asta trebuie sa o fac neaparat si s-o agat pe forum ca e ceva deosebit. Nu stiu cum a facut-o dar sigur i sa ii iau pentru voi un interviu bucatarului. Very Happy
Asa de buna era rata mea Fluierat , dar nu ma puteam opri sa nu ma gandesc ce este pintada. Ce mananca el si eu nu imi pot da sema. Savuram rata si a gandeam la pintada lui. Cand nu am mai avut rabdare, am chemat ospatarul si l-am intrebat, ca simteam ca nu imi aluneca rata pe gat nici udata cu vin. Un tanar elegant, care nu stiu daca a vazut in viata lui o pasare de curte vie, se coloreaza tot si ma priveste foarte timid. Cuvinte nu mai avea. Coboara privirea in semn de vinovatie, ca eu, am putut sa intreb asa ceva, iar el nu stia sa imi spuna ce fel de pasare e pintada, cum arata, unde creste, e vanat sau de ferma. Nimic, saracul. Imi inspira o mila profunda, dar sunt convinsa ca a intrat imediat pe net sa se informeze, sa afle totul despre pintada asta si sunt convinsa ca in viata lui nu o va uita. Ce face daca mai are o clienta curioasa asa ca mine? Si eu , ce curioasa
Batut

Dar tot am ramas in ceata pana am ajuns acasa sa fac si eu acelasi lucru; sa intru pe net si sa dezleg misterul ca nu pot digera rata.

Despre desert ce sa va spun: Inghetata de trufe cu arahide si ...floare de piatra. Floare de piatra? Au auzit pe aici de frumusetile Carpatilor? Nu prea cred, daca nu stiau ce e pintada.... Razi pe jos Floarea de piatra era de fapt cosuletul.

Si la sfarsit cafeaua care, ma gandeam eu ca o sa fie "tare" si "amara", nu a fost chiar asa. Chiar foarte buna. Cafea

Dupa ce am transformat masa intr-o aventura, care nu a fost nici prima si cred ca nu va fi nici ultima, am`pornit spre casa, cu o amintire in pus.

In fond, ce este viata? O aventura pe care o traim in fiecare zi. clipocit Floare


P.S. Am aflat in final ca de fapt "pintada" este bibilica noastra Razi pe jos


Asa se numeste restaurantul (Lacrimi negre)- vinuri si delicatese


Ca in orice restaurant care se respecta, in timp ce iti pregatesc mancarea, te servesc cu un aperitiv -din partea casei.


La o asa atmosfera, un vin bun e intotdeauna bine venit ( la cat costa... 20 euro - si nu era din cele mai scumpe)


"Cogollos con ventresca con pimiento de piquillo"- adica inimioare de salata verde cu ton (de la conserva, care contine partea de pe burta pestelui) si salata de ardei copti.


Esparagos Navarra con salmon y salsa blanca


Muschi de prepelita cu garnitura de salata de ardei copti taiati in felii si un fel de branzoaica din foitaj umpluta cu un piure de spanac si branza roquefor


Eu am mancat, de felul doi, muschi de rata confitata cu sos de portocale amare si unul de mere


De desert, "Inghetata de trufe cu alune si floare de piatra".

Club Editorial Retete Culinare
Autor: Maria Mihulescu

Comentarii