Incantati sa o cunoastem pe: lucia_bp

(0)

2017-03-01 11:51:13

Dragii nostri prieteni ai Reteteculinare.ro,

Incepem astazi, intr-o zi frumoasa zi de 1 Martie, o la fel de frumoasa serie de interviuri cu membrii comunitatii Reteteculinare.

Avem placerea si onoarea de a cunoaste mai bine pe minunata si discreta Lucia, cea care are nu numai un numar record de retete pe site-ul Reteteculinare.ro, ci si o cultura gastronomica impresionanta, care se reflecta in preparatele cu care ne-a uimit de atatea ori.

Lucia este o foarte indragita membra a comunitatii nostre, suntem cu totii fericiti ca a ales sa isi impartaseasca cu noi bijuteriile ei culinare. Dar, mai mult decat atat, Lucia este o persoana speciala, de la care avem de invatat mai mult decat pe plan culinar, un adevarat izvor de intelepciune si frumusete interioara, asa cum putem intelege si din raspunsurile ei la intrebarile noastre, oferite cu sinceritate si drag.

Va invitam sa urmariti interviul, cuvintele Luciei sunt adevarate lectii de viata:

1. O scurta prezentare: cine esti si ce crezi ca apreciaza ceilalti cel mai mult la tine?

In primul rand, dati-mi voie sa adresez un salut tuturor: "Buna ziua !" eu sunt Lucia, cea din spatele calculatorului si cea pe care o cunoasteti, din spatele avatarului. Deja suna promitator, nu? Voi incerca totusi sa creionez conturul a ceea ce sunt, asa cum ma vad eu, lasandu-va pe voi sa concluzionati.
In general sunt prudenta in a-i lasa pe altii sa ma cunoasca si-mi place aceasta aura de mister, hi, hi ! (desigur, aici ma refer la mediul virtual).

Daca ar fi sa spun ceva despre mine, ar trebui sa stiti ca am o varsta frumoasa, sunt casatorita si am un copil. Am privilegiul de a face parte dintr-o familie unita, fericita, contribuind fiecare la intelegerea, armonia, respectul si ajutorul ce ni-l acordam in cadrul ei, bucurosi ca ne avem unii pe alti.


Spuneti-mi, cui nu i-ar placea sa vina acasa sa-si gaseasca sotul gatind?
Cui nu i-ar placea sa se trezeasca dimineata cu micul dejun la pat? Si nu este oare un mod de a-ti spune "te iubesc !" privelistea cand iti vezi sotul in bucatarie pregatindu-ti cina? Toate acestea se intampla in familia noastra...si va mai spun ceva: de cand sunt casatorita, nu am spalat niciodata vasele dupa ce am servit masa impreuna.
Toti din familie avem sentimentul lucrului "bine facut", ardeleneste vorbind si in putine cuvinte, s-ar putea traduce astfel: "un lucru daca nu-l faci bine, mai bine nu il faci!".

In viata de zi cu zi sunt o persoana deschisa, totusi imi place sa am spatiul meu in orice tip de relatie si sa pastrez o doza de "ceva", doar pentru mine.

In fine, daca ar trebui sa ma caracterizez, asi zice ca sunt o persoana onesta, careia ii place sa spuna lucrurilor pe nume, de incredere, poate prea sufletista, sarind in ajutorul tuturor la greu.

Imi plac provocarile pentru ca ele te determina sa te autodepasesti si sa iesi din rutina cotidiana, desigur mult castigata si satisfacuta ca le-ai dus la bun sfarsit si cu rezultate notabile.

Ma consider o persoana echilibrata, sociabila, corecta, inventiva si totodata traditionalista. Detest minciuna, fatarnicia, rautatea si prostia.

Dar sa nu credeti ca am doar calitati si nici un defect, ba din contra; lista aici pare a fi destul de lunga, dar am mai taiat din ea, remediind multe dintre ele pe parcursul vietii.
De exemplu: ma supar repede, uneori din nimicuri, dar asta pentru ca sunt destul de sensibila si usor de ranit, desi par o stanca de granit ce nu poate sa o doboare nimic. Imi place sa am parte de multa libertate si de cele mai multe ori nu-mi convine daca cineva este prea intrusiv sau imi impune prea multe reguli. Sunt perfectionista si foarte critica fata de propriile greseli, dar acestea sunt contrabalansate de ambitie, perseverenta si tenacitate. Am asteptari, poate prea mari, de la cei pe care ii iubesc, etc si lista poate sa continue.

Cred cu tarie ca nimic nu este imposibil atunci cand iti place si ai multa pasiune in tot ce faci si ca este important sa stii unde vrei sa ajungi, luand in calcul o serie de factori.... Da, ati inteles bine! Sunt o persoana calculata, care imi planific totul dinainte, poate cu prea multa meticulozitate si care duc la bun sfarsit ceea ce am inceput. Nu stiu daca este o calitate sau un defect, aici parerile sunt impartite. Mai cred despre mine ca am bunul simt, in spiritul caruia am fost crescuta si educata si-mi place sa cred ca reusesc sa-i tratez pe altii asa cum asi dori sa fiu eu tratata.

Si daca ar fi sa fac un bilant, asi spune ca a mai trecut un an pentru mine, cu bune si rele, dar cu siguranta, un an in care mi-am facut multi prieteni in mediul virtual. Ma simt bucuroasa ca viata in acest rastimp a fost destul de generoasa cu mine si ca, sanatoasa fiind, am putut sa fac aproape tot ce mi-am propus.

Consider ca cititorii retetelor mele nu sunt oricine si lor chiar doresc sa le plac. M-am gandit ca ofer mult din timpul meu si din tot ceea ce stiu si am invatat pe parcursul anilor, fara sa-mi dau seama ca ofer prea putin din mine insami. Ma refer la faptul ca din tot ceea ce am scris pe acest site, prea putin permite cititorilor sa ma cunoasca asa cum sunt. Iata motivul pentru care am fost de acord sa raspund catorva intrebari puse de administratorii site-ului.

Nu sunt “ de meserie”, gatesc din placerea, pentru familie si prieteni si postez retete pe acest site culinar, tocmai din dorinta de a le face cunoscute si poate de a ajuta cu o farama de inspiratie pe cei care la un moment dat nu mai stiu ce sa pregateasca pentru cei dragi.

Am mers pe principiul “ tenteaza, inspira !” si astfel, imi place sa cred ca in timp, retetele au devenit parca tot mai bune, iar modul lor de prezentare tot mai accesibil si pe intelesul tuturor.

Pot doar promite ca retetele isi vor pastra caracterul pragmatic, pentru ca asa trebuie sa fie, sa ofere informatii precise, cantitati, ponturi etc pentru reusite sigure.

Mi-ar placea sa cred ca insuflu celor care ma citesc, macar o picatura din pasiunea mea pentru bucatarie. Cand vine vorba de mancare, mi se lumineaza fata si-mi apare zambetul pe buze si asi vrea sa cred ca sunt molipsitoare, macar in acest domeniu, daca nu si in altele. “ Bucataria cu zambetul pe buze”, cum imi place sa o numesc, este scopul comunicarii mele culinare.

Si chiar daca poate nu este foarte vizibil “ Imi place mai mult sa ascult decat sa vorbesc si mai mult sa citesc decat sa scriu”.

2. Cum ai dezvoltat pasiunea pentru gatit?

Cred ca pasiunea pentru gatit se afla in noi, ea trebuie descoperita, intretinuta, valorificata…

Sunt o fire destul de curioasa. De mic copil mi-a placut sa stiu cate ceva din fiecare domeniu, iar aceasta curiozitate nativa m-a impins mereu spre studiu, spre experimentare si mi-a alimentat imaginatia.

In toate aceste cautari, pasii mi-au fost calauziti, in primul rand de mama care a fost un model pentru mine.

Mama a fost o persoana joviala, extrem de toleranta si de amabila, cu mult bun simt, plina de dragoste; acum cu ochii mintii parca o vad cum ma urmarea cand eram in bucatarie alaturi de ea; curioasa fiind, tot timpul o intrebam: dar de ce pui asa? de ce faci asa? Trebuie sa recunosc ca imi si placea sa stau in bucatarie, acolo se intamplau niste lucruri magice si extraordinare pentru mine.
Initial mi-am descoperit anti-talentul pentru ca primele preparate, nu prea reusite cei drept, au fost experimente; supele mele aproape deloc sau prea sarate ori prea condimentate, cafeaua prea dulce, sau aluaturile ca piatra, etc, dar cu toate acestea am primit numai laude din partea mamei, ea spunandu-mi cu mult tact, cum sa fac data viitoare ca sa iasa bine. Niciodata nu m-a descurajat. Ma uit acum in urma si imi amintesc zambetele ei, abtinandu-se sa nu rada cand gusta din preparatele mele si faptul ca nu mi-a spus niciodata sa nu mai gatesc, ca nu imi iese. Ma lasa sa gatesc separat, dar alaturi de ea, eu pentru papusi, ea pentru familie si nu va spun cum arata totul in jur, mai ales cand faceam prajituri.
Ii surprindeam uneori o incruntare discreta privind unele gesturi stangace ale mele, dar nu am avut niciodata parte de vreo apostrofare.

Apoi au venit anii cand o ajutam efectiv sa pregatesca o mancare adevarata. Abia acum imi dau seama ca pe vremea aceea faceam lucrurile lent datorate stangaciei, dar ea zambea mereu si cu multa diplomatie imi spunea ca "ritmul vine de la sine, in timp" si cred ca a avut mare dreptate ! Uneori ma corecta si, tot zambind, imi zicea ceva de genul : "din experienta mea taiatul acestor legume merge cel mai repede in felul acesta"; era maniera ei de a-mi spune ca procedam anapoda.
Cel mai des imi spunea "gusta, gusta, gusta mancarea mereu cand o prepari si chiar inainte de a o servi. Ea singura iti va spune ce sa-i mai faci si ce-i mai trebuie".

Din tinerete am facut lucrul acesta la zeci de feluri de mancare pregatite de mama sau impreuna cu ea, ba chiar mi se cerea parera despre gust si asezonare, lucrurile acestea involuntar mi s-au intiparit in minte, am prins drag de a gati, am dezvoltat pasiunea si dorinta de autodepasire si cred ca de acolo a inceput totul !
Poate nu ma credeti, dar amintirile mele despre mancarurile din copilarie au gust, dar si miros.

Fiind o fire energica, mereu in miscare, doar lipsa de experienta de la acea varsta ma incetinea si era normal sa se intample asa; cu timpul si cand a trebuit sa ma descurc singura, mi-am dat seama ca pot si altfel sa fac lucrurile, am progresat mult la capitolul viteza si organizare, ordine in tot si toate ( foarte important! tot de la mama am invatat ca dezordinea in bucatarie te incurca si te incetineste !), iar acum va pot spune ca numai in cateva ore petrecute in bucatarie se pot face foarte multe lucruri si feluri de mancare.
Si ca sa fac o comparatie, acum, bucataria pentru mine este ca o microuzina germana ce bate ritmul ca un ceasornic elvetian, din care ies ca pe banda rulanta preparatele, de regula, usor picante ca-n Ardeal, influentati desigur de bucataria vecinilor din vest, cu miros imbatator si care te cheama si te indeamna sa poposesti la mine in casa si sa poftesti la masa.

Si tot mama m-a invatat extrem de multe alte lucruri, nu doar din bucatarie, ci si din viata. Omul care sunt astazi este format in foarte mare masura de cum si ce m-a invatat mama si recunosc ca imi doresc foarte mult ca ea sa fie mandra de mine.
Si cum se spune ca "istoria se repeta" am o fiica care a mostenit-o pe bunica ei si a preluat si insusit, doar calitatile mamei.

Si nu in ultimul rand, asi vrea sa multumesc parintilor mei pentru educatia si dragostea cu care m-au crescut, mamei in special pentru ca a avut incredere sa imi puna cutitul in mana si sa ma “caleasca” in faza incipienta, prietenilor care mi-au ramas alaturi, lor precum si familiei care m-au sustinut si incurajat in tot ce am intreprins, inclusiv in bucatarie… Lista e lunga, pentru ca intalnesc zilnic oameni minunati, inclusiv aici pe site si in mediul virtual, de la care am intotdeauna ce invata.


3. Care este specialitatea ta? Care este mancarea care iti iese cel mai bine? [aici ar trebui reteta adaugata pe site, ca sa putem da link]

Greu de raspuns la o astfel de intrebare…

Am ajuns la concluzia ca nu pot avea o singura “ specialitate” sau “ mancare care imi iese cel mai bine” atata timp cat eu gatesc din pasiune doar pentru familie si-mi place sa-i rasfat cu multe si diverse bunatati. Va marturisesc ca inca nu mi s-a intamplat sa repet vreun preparat pe parcursul unui an. Iata de ce aici nu va pot da nici un raspuns concret.

In schimb asi putea spune ca am mancaruri preferate. Daca ar trebui sa fac o ierarhie a preferintelor mele, atunci asi declara sus si tare ca aceasta este ciocolaaataaa!!!... dulciurile imi plac la nebunie !!! am perioade cand fac exagerat de multe dulciuri...
Apoi, urmeaza mancarurile pe care de fiecare data le savurez cu mare, mare placere si anume, cele cu carne si sa nu uitam, acompaniate de un dulce, neaparat ! Pot spune de asemenea ca savurez zi de zi macar o cescuta cu cafea si ca de ea sunt iremediabil indragostita…Ce mai... sunt o mica gurmanda! Si cred ca la acest capitol v-am spus cam tot.

O alta preferinta a mea sunt aluaturile- dulci sau sarate ( dospite, nedospite, foietajele, etc) si toata magia din jurul lor. Sunt fascinata de ele. Nu uit nici o secunda ca aluatul are "suflet", este viu, asa ca va declar ca "il iubesc" ca sa ma iubeasca si el pe mine.

Chiar daca sunt o persoana cerebrala, imi place sa evadez acolo unde simt ca imi este bine si bucataria este unul din acele locuri. Pentru mine bucataria este zona aventurilor culinare; acum ai cateva ingrediente, adunate pe masa, care fiecare dintre ele iti spune cate ceva, dar nu prea multe si, acum ai un preparat culina savuros, cu un gust desavarsit.
Bucataria este locul unde se intampla lucruri magice, dar in acelasi timp, bucataria este locul unde se aduna familia, toti cei dragi tie, unde se povestesc lucrurile intamplate sau problemele intampinate peste zi, locul unde se cimenteaza relatiile dintre membrii familiei. Si tot aici este locul in care, mai mult ca oriunde, nu trebuie sa uitam sa dam importanta lucrurilor ce poate par a fi marunte sau banale si sa constientizam mereu sentimentul ca cei dragi ne sunt aproape, ca ei ne aduc zambetul pe buze; ca ne simtim bine si ca avem o multumire launtrica atunci cand reusim sa facem pe cel de langa noi sa zambeasca, tocmai cand credea ca nu are motiv s-o faca.

Pentru mine gatitul este o placere si o distractie ! Imi place sa fie masa plina cu bunatati, o atmosfera calda, placuta in care sa ne petrecem multe clipe fericite din zi. Imi place sa vad chipurile celor dragi, surprinsi de noutatea bucatelor servite, imi place sa-i rasfat, sa le fac toate poftele, intr-un cuvant, imi place sa gatesc.

Este adevarat ca din multitudinea de mancaruri preparate, pe site am reusit sa postez doar cca 1100 de retete, dar va asigur ca nu ma voi opri aici. Dintre acestea imi este greu sa va spun care imi plac sau imi ies cel mai bine (este greu si sa le numeri, dar sa le mai tii minte pe toate ca sa poti face o alegere)…

Si daca veti citi printre randuri, ca fini observatori ce sunteti, veti vedea ca fiecare din preparatele mele spune cate o poveste, in fiecare reteta imi regasesc o particica din mine spusa pe limbajul gustului si toate acestea le daruiesc pentru cei care gatesc acasa, din pasiune sau din necesitate, pentru cei care pun pe masa celor dragi bucati din sufletul lor, asa cum fac si eu.

4. Care e reteta care iti aduce aminte de copilarie si de ce?

Ar fi multe…mama era o gospodina desavarsita si inventiva; facea mai din nimic mancaruri grozave…Erau vremuri grele…alimentele de baza rationalizate si pe care trebuia sa le imparti chibzuit ca sa-ti ajunga de la o luna la alta; nici vorba de risipa…

Desigur ca ne atrag felurile de mancare ale copilariei si cautam inconstient combinatiile si gusturile de atunci. Deseori ni se intampla sa devenim nostalgici atunci cand simtim pana si un miros care ne aduce aminte de copilarie…

De asemenea, sunt o multime de bunatati cu care m-au rasfatat, nu numai mama, dar si bunicile. E greu sa ma opresc la un singur preparat…

Tin minte ca ne facea “ Minciunele”- tare gustoase si crocante; apoi “ Gogosi”, “ Placinte”, “ Clatite”, “ Lapte de pasare”, “ Salam de biscuiti”, “ Ciocolata de casa”, “ Spuma de capsuni”, “ Galuste cu prune”, Coltunasi cu magiun”, “ Orez/gris cu lapte”, “ Papanasi cu branza de vaci”; taiteii si foile de placinte se faceau in casa, “Prajitura cu malai”, “ Salata de vinete”, “ Salata de ardei copti”, “ Supa de cartofi/de varza ori de fasole boabe”, “ Paine”, ori nelipsita mamaliga…

La sarbatori pregatea “ Sarmale”, “ Fripturi” de tot felul, “ Cornulete”, “ Prajituri cu foi “…“ Cozonac”…cine nu isi mai aminteste aroma dulce de coca proaspat framantata cu nuci prajite si zahar topit, scos din cuptor ? Ei bine, cred ca acesta va ocupa mereu un loc in topul celor 5 arome ale copilariei celor mai multi dintre noi.

Si pentru ca iubesc deopotriva mamaliga si cozonacul, mancarea si poezia, va las “ O poveste plina de invataminte cu parfum de cozonac “ scrisa de Vasile Militaru…

 
Nu mai spun prin ce-ntamplare, -
Intr-un lan de grau cu mac,
Se-ntalnira pe carare
Mamaliga de la tara cu boerul cozonac.
Nici nu mai arat anume
Ce necaz putea sa friga
Pe boerul zis pe nume,
Care, mandru ca un Riga,
Avea drept sau nu sa-si bata
Joc de-o biata
Mamaliga:
- Uite ce nerusinare fara margini! Ptiu, la dracul ! -
Zise, tantos, cozonacul, -
Mamaliga mea umila, tu ma faci sa-ti plang de mila !
Cum cand nu esti decat, vai:
Apa, sare si malai,
Ai curajul sa mai stai
In cararea mea pe plai ?!
Fiind galbena ca luna,
Ti-ai inchipuit, nebuna,
Ca poti fi cu mine, una ?
Si-ntr-o clipa cozonacul, cu albus de ou la gura,
Spuse cate bunuri scumpe are-n dulcea lui faptura,
Incheindu-si cuvantarea cu dispret, ba si cu ura:
- Astfel, mamaliga lata, oricum ai cata s-o-ntorci,
E-n zadar, ca tu, sarmano, buna esti doar pentru porci.
- Minti ! - sbucni un glas alaturi,
Dintr-un lan inalt de maturi -
Si-un flacau cu fata para, ca o floare-a macului,
Veni-n graba, sa raspunda astfel cozonacului:
- De-ai avea un dram de minte,
Cozonacule, zevzece,
Mamaligii, -calda-rece, -
Nici macar pe dinainte
Nu i-ai trece !
Caci, sa stii: din cata lume-i pe pamant - norod sarac -
Nici un ins, de cand e veacul, n-a trait din cozonac,
Dar sunt mii si milioane, cari, prin mine azi iti striga:
La o parte, cozonace, noi traim din mamaliga !

5. Ce iti place si ce nu-ti place din bucataria romaneasca? [in general, nu retete, ca se gateste mult cu porc, ca nu se gateste cu ulei de masline etc.]

Excelenta intrebare. Din pacate, bucataria romaneasca este pe atat de delicioasa pe cat este de necunoscuta in lume si tot din pacate, importam foarte multe feluri de mancare din alte tari si astfel avem tendinta de a uita propria bucatarie. Bucataria romaneasca este foarte gustoasa, dar nu este dietetica.

Cred ca regionalismul este una din trasaturile definitorii ale modului cum se gateste in aceasta tara, lucru reflectat in tehnici, ingrediente, preferinte…

Bucataria romaneasca are la baza bucatariile locale, pornite din gateala rustica a gospodarilor, avand astfel mii de variante si versiuni ale aceluiasi preparat. Doar relativ recent, in ultimul secol si ceva, odata cu urbanizarea se poate vorbi de o fuziune a stilurilor culinare a regiunilor romanesti.

Cred ca viitorul bucatariei romanesti sta in regasirea unor tehnici si preparate regionale si adaptarea lor la ritmurile vietii urbane de acum. Ar trebui sa imbunatatim retetele traditionale, sa le scoatem in evidenta si sa ne protejam produsele specifice. Sper ca toate aceste lucruri sa devina realitate intr-un viitor cat mai apropiat.

Pe de alta parte, pentru mine bucataria romaneasca inseamna generozitate si iubire. Si da, cu siguranta simti iubirea in multe feluri de mancare. Feluri de mancare care iti aduc aminte de bunici, de matusi, de mama… Desigur, fiecare popor are bucataria sa, dar pentru mine bucataria de suflet este cea de acasa.

Mie imi place bucataria romaneasca cu tot cu Sanda Marin, cu Pastorel, cu Radu Anton Roman … Daca esti cumpatat in general si iti respecti cerintele propriului organism nu vei descoperi decat beneficiile bucatariei romanesti, varietatea si ingeniozitatea ei.

Ce asi avea eu oarecum de reprosat este legat de numarul mare de retete prea incarcate… Daca vorbim la modul general, bucataria romaneasca este o bucatarie simpla, “taraneasca”, facuta sa sature, sa tina de foame. Ceva mai multa nuanta nu ar strica deloc. De asemenea, mai cred ca mancarea romaneasca se bazeaza pe timpi prea lungi de gatire. Cred ca e nevoie de echilibru si de un pic de indrazneala pentru a contura mai bine ce inseamna bucatele romanesti.

Totodata, pentru mine, bucataria romaneasca este o bucatarie a contrastelor.

Multi sustin ca bucataria romaneasca este toata numai o prajeala indigest scaldata in grasime, compusa exclusiv din carne de porc, dar eu cred ca nu exista popor european care traieste in climat temperat-continental si care sa aiba mancaruri traditionale fara grasime. Doar ca acum nu mai punem atata ca pe vremea antecesorilor.

In Franta, de exemplu, nu vei auzi vreun francez plangandu-se de cat de grasa e bucataria traditionala a tarii lui, desi totul musteste de unt, iar in orice supermarket gasesti de vanzare osanza de porc si untura de gasca. Si ce este carnea conservata in grasime a romanilor, altceva decat confitul francezilor ?...sau supa de gaina a bunicii considerata cel mai bun consommé.

Bucataria romaneasca este un amestec, un amalgam de influente, de gusturi si arome. Pozitia geografica si istoria tulburata ne-a invatat sa ne adaptam chiar si in bucatarie, luand putin de aici, putin de acolo si cu ce avem sa facem ceva. Meritul cel mare, cel putin in gastonomie, nu este neaparat al celui care a inventat preparatul, ci al celui care l-a adaptat, l-a rafinat si la dus pe culmile gustului si aromei. Bucataria romaneasca este cel putin la fel de merituoasa ca cea de provenienta, caci preparatele, gatite in stil romanesc, nu au egal nici in bucataria de origine, nici in celelalte bucatarii care le-au preluat. Nu sunt doar diferite, sunt mai bune! Astazi toate aceste preparate fac parte din cultura si traditiile noastre; le-am asimilat perfect, le-am imbunatatit si acum sunt ale noastre.

Bucataria romanesca este autentica, folosind ingrediente cat se poate de naturale in lumea de azi- rosii ca la noi nu gasesti, gust de carne de porc si de miel de pilda, la fel, o paine de casa dumnezeiasca, salata de vinete, luata de la turci, dar adaptata posibilitatilor noastre, de sa te lingi pe degete… nenumarate delicatese de pe la tara, pregatite din o mana de ingrediente, dar cu un gust care da clasa oricarei alte retete internationale…poate, bucataria romaneasca nu o fi o bucatarie rafinata, poate nici originala, dar ne caracterizeaza si n-as da-o pe nicio alta bucatarie.

Cat timp mai exista cuptoarele de lut in care inca se mai coace paine, acele fierturi la ceaun cu gust haiducesc si oameni care stiu ce sa-ti aseze pe masa langa un paharel de tuica, ma determina sa spun ca iubesc bucataria si mancarea romaneasca !

6. Romanii au multe traditii / obiceiuri / superstitii culinare. Care sunt cele pe care le respecti cu sfintenie?

Cred ca gustul mancarii de acasa nu il vom regasi niciunde, mirosurile din bucataria copilariei nu pot fi inlocuite in memoria cuiva. Cred ca atunci cand gatesti acasa treci prin mai multe stari. Bucuria ca ti-a iesit ceva din mana ta, gustos si apetisant, asa cum era la mama acasa si faptul ca primesti si laude pentru munca depusa, nu se compara cu nimic altceva.

Am un mare, mare respect pentru mamele noastre care au reusit si reusesc sa gateasca 365 de zile pe an pentru familia lor, lucru pe care ni l-a insuflet si noua, celor din ziua de azi.

In ochii lor puteai citi cu usurinta dragostea. Dragostea pe care o purtau artei culinare. Dragostea pe care o purtau, in general, mancarii. Iar odata cu dragostea, vine si respectul, respectul pentru traditie si obiceiuri.

Ele nu au dat comenzi de ingrediente de pe Internet si nu si-au facut cumparaturile din magazine scumpe. Nu! Mamele se duceau in piata si cumparau cele mai bune si mai proaspete ingrediente cu putinii bani pe care ii aveau pentru a prepara cele mai bune mancaruri. Si au reusit ! Ele au dat dovada de o creativitate nemaiintalnita. Pentru genul acesta de persoane am cel mai mare respect.

In zilele noastre, aceste lucruri s-au mai schimbat, dar pot confirma ca pe masa noastra de Craciun si Paste se gasesc intotdeauna preparatele traditionale preluate de la mama si bunica.

7. Care sunt retetele romanesti care-ti plac cel mai mult si de ce?

Grea intrebare, iar raspunsul ocupa mai mult decat un simplu comentariu.

Dupa mine romanii au fost intotdeauna un popor de gurmanzi. Mancarea este extraordinara si de cate ori gatesc retete din bucataria internationala, dupa cateva zile imi este enorm de pofta de gusturile mancarii “de acasa”.

Bucataria si preparatele romanesti este copilaria fiecaruia dintre noi.

Fiecare dintre noi am vrea sa retraim putin din inocenta vremurilor fara griji atunci cand avem ragazul unui pranz sau unei cine. Poate de aceea, ponderea cea mai mare din mancarea gatita intr-o familie este din bucataria autohtona. Papilele noastre gustative s-au educat cu acest tip de mancare, cu intensitatea gustului traditional.
E prea mult sa enumer aici toate felurile de mancare dupa retete romanesti care imi plac, dar nu pot sa le omit pe cele care mi-au marcat copilaria si la care am mai facut referire.

Deasemenea, ma fascineaza bucataria romaneasca veche in care se pune in evidenta bogatia fara margini a inventivitatii romanesti si a modului in care au fost folosite in alimentatie si in scop terapeutic plante salbatice comestibile, acele “ierburi uitate” si semintele lor, precum si a modului ingenios al romanilor de a le folosi pentru a se hrani si a le exploata.
Sa speram ca desi avem un ritm de viata mult mai alert decat acum 50-100 de ani, sa avem puterea ca macar duminca sa mai gatim ca mamele si bunicile noastre acele retete romanesti autentice.

8. Ce parere ai despre retetele romanesti reinterpretate?

Gastronomia este un univers extrem de dinamic. Ea este vie, intr-o continua schimbare, datorita circulatiei tot mai rapide a informatiei, a persoanelor si a bunurilor. In zilele noastre comunicam mult mai usor cu restul lumii.

Anual zeci de mii de romani calatoresc si mananca pe alte meridiane. Unii se pastreaza neaosi, iar altii sunt curiosi. Acestia se vor intoarce in tara cu amintiri culinare placute si vor incerca sa le recreeze.

Bucataria europeana, indirect si cea romaneasca, s-a schimbat radical prin descoperirea Americii si aducerea in Europa a unor alimente fara de care astazi nu ne-am putea imagina ca am putem trai: porumb, cartofi, fasole, rosii, ardei grasi, ardei iuti, alune, ciocolata, capsuni, etc, ca sa amintim doar cateva. Am avut nevoie de zeci si sute de ani pentru a le asimila si cultiva, dar astazi fac parte din cultura noastra.

Bucataria romaneasca pare a fi pornit de la cateva retete vechi, inventate de noi sau preluate de cine stie unde, la care s-au adaugat in timp, retete grecesti, turcesti, unguresti, germane, rusesti, sarbesti, bulgaresti, frantuzesti, italienesti, etc.

In tot acest context, nu trebuie sa omitem regresul avut de bucataria romaneasca in epoca comunista. Multi dintre noi nu au apucat poate, ca adulti, comunismul. Daca in anii ’30 cartile de bucate aminteau sute de ingrediente, multe dintre acestea scumpe si exotice, comunismul a lovit gastronomia ingrozitor de puternic, mai ales in ultimul sau deceniu de existenta. Nu doar la nivelul pietei alimentare ( pana si cumpararea piperului era o problema, zaharul si uleiul erau cartelate, ouale se gaseau doar de Pasti, painea era limitata cantitativ, cafeaua era un lux, carnea se dadea pe sub mana etc.), dar si la nivel teoretic. Au disparut sau li s-a schimbat numele multor retete din cartile de bucate si a meniurilor restaurantelor, mai ales a celor care puteau aminti de epoca regala si de nobilime.

In 50 de ani, lumea a uitat sa gateasca anumite preparate, iar pe altele, din lipsa de ingrediente le- au omis sau le-au adaptat cum au putut.

Deasemenea, putem spune ca bucataria romaneasca este imapartita intre zonele de influenta ale Imperiilor la care s-au adaugat priceperea si dorinta bucatarilor de a adauga ceva specific dand nastere unui fel de macare nou.

Iata cateva premise care au determinat ca bucataria romaneasca sa fie atat de variata, bogata, adaptata, atat pentru cel nevoit sa traiasca din putin, cat si pentru cel ce are resurse pentru a testa si alte gusturi, ingrediente, arome.

Nu trebuie sa omitem ca bucataria inseamna gust, textura si aspect si tine de fiecare cum simte si apreciaza un fel de mancare, fie friptura sau o simpla salata, ce si acestea pot sa fie altfel daca adaugi si alte ingrediente decat cele cuprinse in retetele traditionale.

Clar incepem sa avem o bucatarie ce aduce gusturi noi si texturi, combinatii de arome si mirodenii.

Cred ca mancarea “altfel”, “nou” si “interesant” sunt cuvintele reprezentative.

Cred ca toti visam sa dam bucatariei neaose stralucirea pe care o merita.

Cred cu tarie ca “gustul este o destinatie” si prin urmare poti parcurge mai multe rute ca sa ajungi acolo unde iti doresti, iar modul in care gandesti bucataria poate fi sau nu o arta.

Sunt adepta incercarilor, gusturilor noi si experientelor culinare.

Personal, respect retetele atunci cand incerc ceva nou, dar experimentez odata ce ma aflu pe un teren familiar. Cred ca nu poti sa experimentezi cu patiseria frantuzeasca si nici cu curry indian daca n-ai mai gatit asa ceva niciodata. Tot acelasi lucru se intampla si cu retetele romanesti. Insa odata ce stapanesti niste tehnici/metode, poti sa improvizezi mai ceva ca la jazz.

Nu reinventez eu bucataria si retetele romanesti, au altii priceperea sa o faca; mie insa imi place sa combin si sa ma inspir, cu atat mai mult cu cat avem produsele noastre traditionale care sunt foarte bune si care pot fi folosite cu succes la preparate moderne care sa arate bine in farfurie.

Cu siguranta ca putem sa dezvoltam bucataria romaneasca traditionala apeland la retete locale, imbunatatindu-le. Prin noi se dezvolta bucataria, nu ne nastem cu ea. Inspiratia este peste tot. Trebuie doar sa fim deschisi la nou. In domeniul culinar, gusturile se educa si se perfectioneaza.

In prezent incercam sa ne reinventam, cautand, experimentand, incercand sa ne punem de acord cu mode si tendinte culinare si sa adoptam noi ingrediente. Suntem invadati de ele. Suntem inundati cu informatie! Cred ca bucataria romaneasca este intr-un stadiu in care cauta sa se redescopere si sa faca fata prezentului.

Nu avem de ales, traim in actualitate si in tendintele nutritioniste moderne, tendinte ce propun in mod continuu ingrediente si metode de gatit noi si nu este exclus ca, pe de-o parte sa incepem sa gatim altfel unele dintre retetele noastre traditionale, iar pe de alta parte sa modificam dramatic structura mesei noastre, aceea traditionala.

Vorbind de tendinte trebuie sa amintesc si despre din ce in ce mai des intalnitele retete care incearca sa combine ingrediente si caracteristici diferite, fara vreo limitare. Este propusa astfel o fuziune culinara care sa inglobeze tot ceea ce este bun din toate bucatariile


9. Care este ingredientul/condimentul/alimentul pe care nu-l suporti?

Pentru mine NU cred ca exista asa ceva ! Totusi, daca stau bine sa ma gandesc nu-mi place sa simt gustul artificial de potentiator de gust in mancare.

In schimb asi putea tine o adevarata pledoarie asupra condimentelor si a importantei folosirii lor.

Imi plac si m-au fascinat de cand ma stiu plantele aromatice si condimentare, condimentele.

Imi place mirosul lor, aroma pe care o imprima preparatelor, multitudinea de variante si posibilitati pe care le ai la indemana utilizandu-le.
Am vrut sa le cunosc mai bine, sa le inteleg, sa stiu cum si cand sa le folosesc si am inceput sa citesc, sa caut informatii despre ele; am descoperit astfel o alta latura a gatitului, mult mai placuta decat era, in care isi facea simtita prezenta din ce in ce mai mult a imaginatiei, a initiativei si a curajului de a incerca ceva nou.

Mi-am pus intrebarea, de ce "bunul gust" sa fie numai apanajul modei, de exemplu, sau a altor domenii socotite tot atat de artistice si, nu si al mancarii de zi cu zi, pe care cu un mic efort de documentare, curiozitate, ingeniozitate si fantezie, o putem face mai putin monotona, ii putem da un accent personal, care sa-i faca pe membrii familiei sa exclame, de cate ori servesc bunatati in alta parte ( fie ele chiar sofisticate !) "nu e ca la mama acasa, lipseste acel ceva, ce numai ea stie sa puna in mancare, ceva inimitabil".

Nu vreau sa fac o pledoarie in acest sens, dar merita sa le acordam atentia cuvenita, luand in considerare lumea de parfumuri si arome cu care putem jongla si care ne sunt puse la dispozitie de ele. Sa nu uitam: condimentele, in general, nu se folosesc numai pentru gust, ci sunt benefice si pentru sanatate; in folosirea lor trebuie sa tinem cont pana si de anotimpul in care gatim; ele actionand atat asupra sufletului, cat si asupra trupului.
Plantele aromatice si condimentare, condimentele, mi-au permis sa dau frau liber imaginatiei, sa adaptez retetele dupa gustul meu, al familiei si la conditiile pe care le am. Gatind astfel de preparate, uiti de faptul ca o reteta este batuta in cuie, descoperi gusturi si arome inedite.

Merita sa experimentezi in bucatarie, sa faci propriile greseli, sa ai propriile reusite, esti primul arbitru si tot tu esti primul pe care trebuie sa-l impresionezi cu mancarea pe care o gatesti.

Eu una, sunt intotdeauna disponibila sa invat lucruri noi. Pot spune cu tarie ca le iubesc pe toate, deopotriva.


10. Ofera-ne unul sau cateva ponturi culinare care tie iti usureaza munca in bucatarie.

Sa fii creativ si sa iei propriile decizii in bucatarie face parte din distractia de a gati. Nu trebuie sa uitam acest lucru si sa ne lasam cu adevarat prinsi in aceasta joaca! Cu o conditie insa: trebuie sa gatesti cu placere, cu pasiune chiar si sa fii pasionat cu adevarat de mancare. In aceste conditii, munca iti este cu adevarat usoara.
Gatitul ma fascineaza asa cum ne fascineaza pe toti arta unui iluzionist, ca ce altceva suntem noi, cei ce pregatim bucatele, decat niste iluzionisti care manuim ingredientele, cu gesturi de jongler, pentru a obtine in final o "arta" - Arta Bucatarului.
Bucataria este cu adevarat o arta, iar noi, amatorii de placeri culinare, putem experimenta, ne putem desfasura si desfata in voie! Dar sa nu uitam sa luam cu noi, intotdeauna in bucatarie, un zambet si putina iubire !

Unora, le spun ca, daca experientele lor in bucatarie se limiteaza la prepararea cartofilor prajiti, a unei ciorbe de pui sau a unei prajituri cu bezea si, cam atat, atunci probabil ca nu vor avea parte de aplauze la scena deschisa, nemaivorbind de importanta unei alimentatii sanatoase de care evident nu tin cont.
Sau daca, atunci cand sunt in concediu, consuma tot acelasi gen de mancare cu care sunt obisnuiti si acasa si, nu au o curiozitate de a incerca lucruri noi, atunci este mai bine sa nu spuna nimanui ca este o persoana careia ii place sa gateasca acasa.
Da ! Trebuie sa iesiti neaparat din tiparul retetelor repetate la nesfarsit, care devin monotone.
Da ! Trebuie sa cautati sa veniti mereu cu ceva nou, surprinzator, inedit, iar sursa de inspiratie este destula.

Sa nu ramaneti la stadiul de simpli pasionati de mancare buna si atent facuta de altii !, ci sa fiti voi insiva implicati.

Incepatorilor in bucatarie le-as recomanda in primul rand multa implicare si dorinta de a gati, dar mai ales de a experimenta; sa nu se dea batuti la primul esec, sa priveasca lucrurile ca pe o joaca si nu ca pe o "corvoada"; perseverenta si tenacitate. Imi cer scuze de cele ce voi spune, dar insuccesele pornesc de la faptul ca multi incepatori nu stiu sa citesca o reteta , sa o inteleaga.

Apoi, ca sa ai performante in arta gatitului, trebuie sa te informezi mult in domeniu, sa intelegi fenomenele, cine si ce le transforma si cum; ce se intampla cu ele cand sunt amestecate, etc. Trebuie sa stie ca o gastronomie de calitate incepe cu produse de calitate si sa nu uite sa guste mereu din ce pregatesc, inclusiv inainte de servire.

Sa devii un bucatar bun, chiar si numai pentru familie, desigur ca trebuie sa experimentezi, sa citesti, sa te informezi, sa inveti sa lucrezi cu cantitatile, cu combinatiile, cu condimentele...Sa fii deschis, inventiv, creativ, adica putin artist. Daca aveti aceste calitati cu siguranta veti fi apreciat.
La acestea, ar trebui sa se adauge multa pasiune si libertate de exprimare.

A, sa nu uit un sfat pe care doresc sa vi-l dau: pastrati mereu curatenia si tineti cont de igiena; pe cat posibil, faceti curat pe parcurs ce gatiti orice fel de preparat; curatati ustensilele si masa de lucru dupa fiecare etapa pentru a evita accidentele.
Cand ati terminat de gatit un fel de mancare, nu trebuie sa mai aveti vase si aparatura de bucatarie murdare; acestea se spala "pe parcurs" si "intre timp".
Sa puneti mult suflet in ceea ce faceti si atunci nu aveti cum sa esuati.

Acesta nu este neaparat un pont, dar am invatat de-a lungul timpului ca pentru un rezultat bun este foarte important sa-ti alegi cu mare grija ingredientele. Asa ca de fiecare data prefer sa-mi fac singura cumparaturile pentru ca o reteta buna incepe din acest punct.

Gatiti in casa si excludeti E-urile pentru mai multa sanatate !

Pregatiti-va ingredientele. Taiati toate legumele si carnea si faceti sosurile inainte sa va apucati de gatit. Veti economisi mult timp in fata cratitei.

Va pot sugera sa aveti fantezie cand condimentati ori marinati carnea sau legumele.

Pe cat posibil gatiti cu unt. Folositi unt la orice, la calit legume, la prajituri, pentru carne... Nimic nu se compara cu gustul unui preparat pe care il pregatiti cu unt.

Condimentati mancarea de la inceput pana la sfarsit. Condimentarea in trepte scoate cel mai bine in evidenta aromele din mancare.

Intotdeauna masurati ceea ce coaceti. Nu exista scurtaturi in patiserie. Ea este o stiinta.

Desigur, ca orice gospodina moderna folosesc si eu aparatura electrocasnica care, fara nici o indoiala, imi usureaza mult munca si scurteaza timpii de preparare. Pot spune insa, ca in multe privinte am ramas conservatoare. Dar cele mai de nadejde ajutoare in bucatarie si care nu m-au dezamagit niciodata, au fost mainile si mintea.

Si nu uitati ca orice preparat devine exceptional daca il mananti cu oameni dragi.

11. Cand si cum ai ajuns sa postezi pe Retete Culinare si unde altundeva mai publici retete? Ce te-a atras la Retete culinare?

Intr-o zi, cautand o reteta, primul site accesat a fost Retete Culinare. Si a fost “ dragoste la prima vedere !”

Nu am mai colindat alte site-uri si am inceput sa postez retete imediat ce m-am inscris; eu le numesc "Retete fara Secrete" pentru ca le impartasesc tuturor.
Raman fidela acestui site si nu mai public retete pe nici un altul.

12. Ce te leaga de comunitatea Retete culinare? 

In acesta comunitate, inca de la inceputuri, am simtit "acel ceva", am fost primita cu bratele deschise si multa caldura, asa cum numai o mama stie sa-si stranga la piept odorul drag si dorit. Este un site unde primeaza bunul simt si esti cu adevarat parte dintr-o mare familie, minunata. Aici este locul unde s-au cimentat frumoase prietenii.
Nici nu am cuvinte sa va spun cat sunt de norocoasa ca v-am descoperit. Este ca un drog, ce da dependenta si nu te mai poti lasa de el.

Aici am cunoscut oameni minunati, aici incerc sa ajut, atat cat pot si ma pricep.
Simt cu tot sufletul ca ma pot intoarce aici, chiar si cand lipsesc o vreme, ca fiica ratacitoare ce este intampinata cu bratele deschise si multa, multa caldura !

13. Ce apreciezi la acest site?
De cand v-am intalnit, ati devenit o a doua familie, pur si simplu nu ma pot desparti de voi dragi prieteni, de retetele care mai de care mai interesante, de atmosfera calda, placuta a acestui site.

De aici ma inspir, aici mi s-a insuflat dorinta de auto-depasire, de explorare a tuturor posibilitatilor, de aici imprumut retete, aici ma simt in largul meu, aici ma simt bine !!! E parte din mine ! Am devenit dependenta si voi ramane mereu fidela lui.
Ramaneti la fel !


14. Care sunt amintirile legate de Retete culinare pe care le apreciezi cel mai mult?

Aici ma prinde 1 noaptea cand reusesc sa ma mobilizez sa scriu retete pentru a le face cunoscute prietenilor virtuali.

Imi place sa povestesc pe scurt prin retete si poze ce fac atunci cand tac sau nu prea sunt activa online din motive de lipsa timp si cred ca-i bine sa fie tiparite si aici pentru ca imi place mirosul de pixeli la nebunie.

Retetele sunt ca o scurta dare de seama, intr-un text care nu e doar ca sa ma bag in seama. Eu sper sa reziste site-ul multi ani de-acum incolo, sa ma citesc prin 2037 ca sa vad ce scriam prin 2017.
Pentru mine este perfect! Site-ul Retete Culinare reuseste sa transmita pasiunea culinara pana si celor care sunt intr-o vizita intamplatoare, iar membrii lui, prin retetele postate, arata mereu ca a face ceva bun de mancare este la indemana oricui si ca este un semn de iubire pentru cei pentru care pregatesti masa sau pentru cei care te citesc.
Este locul care reuseste sa imbine armonios, de la postarea retetelor deosebite si delicioase, la pasiuni culinare si pana la prietenii pe viata.

Te rog, Retete Culinare, sa ramai mereu la fel de minunat!

Va multumesc, dragii mei!

Si noi iti multumim mult, Lucia!

Pentru TOT!

Cu mare drag

Echipa RC

 

Alte articole

Comentarii