Interviu cu Liliana, Bucatarul lunii Octombrie!

(0)

2008-11-19 00:00:00

Complet imprevizibila, plina de contrarii: si sensibila, si dura, si mistica, si ancorata in realitate, Liliana - castigatoarea concursului Bucatarul lunii, ne ofera un interviu plin de pasiune, umor si (auto)ironie. Orice as incerca sa spun despre raspunsurile Lilianei nu ar face dreptate stilului si nu ar putea ilustra, nici macar partial, talentul literar ce razbate din acest interviu. Nu pot decat sa va indemn sa-l cititi si va garantez ca o veti face cu zambetul pe buze.

Spune-ne cateva cuvinte despre tine: cine esti, de unde esti, ce faci orice consideri tu ca merita mentionat.

Sunt Liliana Costache. Ca asa am vrut eu. Si Ioana. Ca asa a vrut nasul. M-am nascut in zodia "scorpiei". Si imi place. "Aoleu", spun altii. Imi place si asta. Ca tot vorbim de sorginte: darzenia ardeleneasca si blandetea basarabeneasca s-au intalnit la rascruce la Ploiesti. Carevasazica mi-s republicanca. Plamadeala din doua zari opuse, m-a tras ata tot la ... amestecuri: sotul este altoi muntenegrean pe tulpina moldoveneasca. Si cum cine se aseamana se aduna, la capitolul gateli, tot amestecurile ne plac! De toate felurile, de pe toate meleagurile si din de toate! Ar fi mare plictis fara ele ...

Imi castig traiul talmacind din graiul lui Shakespeare in dulcele grai romanesc si "vitzavercea", Ma socot printre fericitii care au facut o meserie si un univers dintr-o pasiune.

Ai fost votata "Bucatarul Lunii" de catre ceilalti membri ai comunitatii. Ce a insemnat asta pentru tine?

Dovleacul rotofei, da ... cu mare drag am pus la cale acea reteta. Chiar am avut o inspiratie de zile mari. Si am impartasit-o cu si mai mare drag. Sa primesc polonicul de aur la scurt timp dupa inscrierea mea pe site a insemnat o mare onoare, mai ales ca reteta a primit voturi si din partea veteranelor. Iata ca pe RC a fost posibil ca dovleacul sa se prefaca nu intr-o caleasca ci ... intr-un polonic de aur! Multumesc inca o data!

Cand si cum a avut prima ta intalnire cu aceasta comunitate?

In august 2008 ... imi plescaia pe sub limba de ceva bun si ce puteam sa caut decatretete culinare?!? Am ramas placut surprinsa ca s-a gandit cineva sa faca putina istorie culinara contemporana.

Ce-ti place si ce-ti displace la ea?

Intai vestea proasta: nu am gasit nimic de displacut aici. Nu stau unde nu imi place. Ori aici am descoperit o comunitate interesanta si toleranta. Si pentru ca imi place diversitatea in general, ma simt bine si in aceasta multiculturalitate culinara.

Cate din relatiile ce se infiripa "pe online" se prelungesc in realitate?

Cred ca putine. Faptul ca ne alaturam acestei comunitati virtuale de bunavoie tradeaza dorinta noastra de a impartasi aceasta pasiune comuna. Traim intr-o lume in care timpul rareori ne permite sa facem acest lucru si in viata reala. Si nici distanta sau alte circumstante personale nu ne incurajeaza uneori. Insa m-as bucura si as participa cu placere daca RC ar dori sa devina mai mult decat o comunitate virtuala.

Cum ti-ai caracteriza prezenta in aceasta comunitate (in cateva randuri)?

Ehhhbuna intrebare! Mi-am propus initial sa trag cu ochiul. Si am descoperit gospodine in toata puterea cuvantului care mi-au trezit respectul si admiratia. Dar care m-au si starnit. Uite asa au inceput sa se invarta rotitele ... si cum in materie de bucatarie autohtona le recunosc multora intaietatea, experimentez cu placere din bucataria netraditionala, placandu-mi sa folosesc combinatii inedite de ingrediente si condimente. Si, daca numele meu a ajuns in vreun caiet personal de retete ceva de genul "Vinete Liliana RC" sau "Struguri murati Liliana RC", nu mai am nimic de adaugat.

Din mai toate posturile tale razbate un soi de implicare, o dorinta de a ajuta ce mie imi lasa senzatia ca te caracterizeaza in viata de zi cu zi. Dupa ce principii iti ghidezi tu viata?

Ai intuit bine. Imi place sa ma implic, nu ma multumesc cu jumatati de masura. Tot ce fac, fac serios si pana la capat. Si RC este un lucru cat se poate de serios in viata mea la fel cum este, imi ingadui sa afirm, pentru toate membrele sale active. Dorinta mea de a ajuta se bazeaza pe principiul ca ajutand pe altii, evoluezi o data cu ei. Si aici am gasit si eu ajutor la randu-mi. Socot ca ceea ce ma face sa ma apropii sau sa ma departez de oameni este masura bunului simt si a responsabilitatii. Alta lege nu cunosc si, in plus, nu arunc eu prima cu piatra ...

Care sunt pasiunile tale?

Bine zis "pasiuni". Restul sunt moduri obligatorii de umplere a timpului. Le-as incadra tot la capitolul cu care am inceput: amestecuri! In afara de periplurile mele culinare ingaduite de sotul si mama mea carora le sunt recunoscatoare, uite, din pasiune am facut scoala de masaj. Apoi am invatat aromaterapie. Acum fac scoala de astrologie si numerologie. Mai cochetez cu onomastica si cu calendarul popular. Si cu limbajul arhaic pentru a-mi amuza prietenii. Pe de alta parte ador sa mergem, eu si sotul, cu 200 km la ora pe motor desi ne apuca nostalgia dupa Matizache cand ploua. A, si cei doi caini, reminiscente ale traiului in haita, tot o pasiune sunt: care ne mananca alunele si napolitanele. Si urechile uneori.

Am vazut o latura a ta indreptata spre spiritualitate in pozele de la manastiri. Te linisteste apropierea de Dumnezeu sau peisajul rural, usor mirific, indepartat de aglomeratia urbana?

Cred ca fiecare avem propriul drum in cautarile noastre. Nu intamplator intalnim oameni si ajungem in anumite locuri. Toate au un rost. Important este sa aflam care este acel rost. Si la aceasta intrebare mai bine decat Blaga nu pot eu raspunde:

"Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat.
Aici orice gand e mai incet,
si inima-ti zvacneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate in piept,
ci adanc in pamant undeva.
Aici se vindeca setea de mantuire
si daca ti-ai sangerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut."

Este ceva ce ai fi vrut sa impartasesti cu membrii comunitatii, dar nu a fost atins subiectul?

Departe de mine de a pune dinapoi gatelile de rang inalt, nu cred ca cepei, ciolanelor afumate, fasolicii, usturoiului, verzei, fainii, malaiului, untdelemnului, ceaunului, lingurilor si tingirilor precum si priceperii de a face minunatii de bucate le-ar sta mai bine impreuna in alta parte.

Un gand pentru cei care se intreaba daca sa se alature comunitatii Retete Culinare.

Radu Anton Roman spunea ca "Cine a invatat sa faca cinci ciorbe diferite poate sa faca si o suta, din orice, fara nici o carte de bucate". Eu spun ca aici este o carte de bucate si pentru cine a invatat sa faca cinci ciorbe diferite si pentru cine de-abia desluseste tainele bucatelor. Este de fapt o generoasa carte de bucate pentru toti!