Interviu cu Lucia_bp, Bucatarul Anului 2011!

Lucia_bp, primul membru al comunitatii RC care a ajuns la 500 de retete culinare postate in cartea de bucate a avut disponibilitatea de a ne acorda un scurt interviu. Desi o cunosteam de pe forum ca fiind o persoana echilibrata, sociabila, corecta, rabdatoare citind interviul am descoperit mult mai mult de atat. Am descoperit o persoana calda, inventiva si totodata traditionalista, o persoana care va va impresiona din multe puncte de vedere.Veti citi mai jos un interviu usor neconventional, plin de savoare si de inspiratie care va va incanta cu siguranta.

1. Pentru inceput, povesteste-ne cateva lucruri despre tine (ce consideri tu ca poate fi mentionat, fara a-ti incalca dreptul la intimitate).
In primul rand, dati-mi voie sa adresez un salut tuturor: "Buna ziua !" eu sunt Lucia, cea din spatele calculatorului si cea pe care o cunoasteti, din spatele avatarului. Deja suna promitator, nu? Voi incerca totusi sa creionez conturul a ceea ce sunt, asa cum ma vad eu, lasandu-va pe voi sa concluzionati.
In general sunt prudenta in a-i lasa pe altii sa ma cunoasca si-mi place aceasta aura de mister, hi, hi ! (desigur, aici ma refer la mediul virtual).

Daca ar fi sa spun ceva despre mine, ar trebui sa stiti ca am o varsta frumoasa, sunt casatorita si am un copil. Am privilegiul de a face parte dintr-o familie unita, fericita, contribuind fiecare la intelegerea, armonia, respectul si ajutorul ce ni-l acordam in cadrul ei, bucurosi ca ne avem unii pe alti. Spuneti-mi, cui nu i-ar placea sa vina acasa sa-si gaseasca sotul gatind?

Cui nu i-ar placea sa se trezeasca dimineata cu micul dejun la pat? Si nu este oare un mod de a-ti spune "te iubesc !" privelistea cand iti vezi sotul in bucatarie pregatindu-ti cina? Toate acestea se intampla in familia noastra...si va mai spun ceva: de cand sunt casatorita, nu am spalat niciodata vasele dupa ce am servit masa impreuna.

Toti din familie avem sentimentul lucrului "bine facut", ardeleneste vorbind si in putine cuvinte, s-ar putea traduce astfel: "un lucru daca nu-l faci bine, mai bine nu il faci!". In viata de zi cu zi sunt o persoana deschisa, totusi imi place sa am spatiul meu in orice tip de relatie si sa pastrez o doza de "ceva", doar pentru mine. Sunt putine persoanele care ma cunosc cu adevarat si carora imi deschid sufletul, asta poate ca am fost greu incercata de viata.
 
In fine… daca ar trebui sa ma caracterizez, as zice ca sunt o persoana onesta, careia ii place sa spuna lucrurilor pe nume (si…am avut de multe ori de pierdut din aceasta cauza, nefiind apreciata sinceritatea mea!); de incredere; poate prea sufletista, sarind in ajutorul tuturor la greu (lucru de care au profitat multi, dar mie nu-mi pare rau ce am facut pentru ca am facut-o cu drag, asa cum am simtit). Detest minciuna, fatarnicia, rautatea si prostia. Dar sa nu credeti ca am doar calitati si nici un defect, ba din contra; lista aici pare a fi destul de lunga, dar am mai taiat din ea, remediind multe dintre ele pe parcursul vietii.

De exemplu: ma supar repede, uneori din nimicuri, dar asta pentru ca sunt destul de sensibila si usor de ranit, desi par o stanca de granit ce nu poate sa o doboare nimic; Imi place sa am parte de multa libertate si de cele mai multe ori nu-mi convine daca cineva este prea intrusiv sau imi impune prea multe reguli. Sunt perfectionista si foarte critica fata de propriile greseli, dar acestea sunt contrabalansate de ambitie, perseverenta si tenacitate; am asteptari, poate prea mari, de la cei pe care ii iubesc etc… si lista poate sa continue. 

Cred cu tarie ca nimic nu este imposibil atunci cand iti place si ai multa pasiune in tot ce faci si ca este important sa stii unde vrei sa ajungi, luand in calcul o serie de factori.... Da, ati inteles bine! Sunt o persoana calculata, care imi planific totul dinainte, poate cu prea multa meticulozitate si care duc la bun sfarsit ceea ce am inceput. Nu stiu daca este o calitate sau un defect, aici parerile sunt impartite. Mai cred despre mine ca am bunul simt, in spiritul caruia am fost crescuta si educata si-mi place sa cred ca reusesc sa-i tratez pe altii asa cum as dori sa fiu eu tratata.

Si daca ar fi sa fac un bilant as spune ca a mai trecut un an pentru mine si zau daca m-am schimbat in vreun fel. A fost un an in care mi-am facut multi prieteni pe site. Nu ma simt mai inteleapta, desi poate ca ar trebui. Ma simt bucuroasa ca viata in acest rastimp a fost destul de generoasa cu mine si ca, sanatoasa fiind, am putut sa fac tot ce mi-am propus.

2. Care sunt pasiunile tale? Cat timp le aloci?
Imi place sa fac multe lucruri; nu stiu daca sa le numesc chiar pasiuni; in functie de prioritati, ele si-au schimbat locul dintr-o lista de dorinte... cititul, miscarea prin drumetii sau sport, gradinaritul, gatitul si lista ar putea continua. Cat timp le aloc? Greu de precizat, dar ma straduiesc sa le imbin cat mai armonios.

3. Unde si cand ai invatat sa gatesti?
4. Cine (sau ce) a fost sursa ta de inspiratie cand ai inceput sa gatesti? Ce ai invatat de la ea?
5. Iti mai amintesti care a fost prima reteta pe care ai facut-o? Cum a fost ea primita?
Maaamaaaa !
Mama a fost o persoana joviala, extrem de toleranta si de amabila, cu mult bun simt, plina de dragoste; acum cu ochii mintii parca o vad cum ma urmarea cand eram in bucatarie alaturi de ea; curioasa fiind o mai intrebam: dar de ce pui asa? de ce faci asa? Trebuie sa recunosc ca imi si placea sa stau in bucatarie, acolo se intamplau niste lucruri extraordinare pentru mine.

Initial mi-am descoperit anti-talentul pe la varsta de 7- 8 anisori pentru ca primele retete, nu prea reusite cei drept, au fost experimente; supele mele prea condimentate, cafeaua prea dulce…Dar am primit numai laude, spunandu-mi cu mult tact, cum sa fac data viitoare ca sa iasa bine. Niciodata nu m-a descurajat. Ma uit acum in urma si imi amintesc zambetele ei, abtinandu-se sa nu rada cand gusta din preparatele mele si faptul ca nu mi-a spus niciodata sa nu mai gatesc, ca nu imi iese. Ma lasa sa gatesc separat, dar alaturi de ea, eu pentru papusi, ea pentru familie si nu va spun cum arata totul in jur, mai ales cand faceam prajituri. 

Ii surprindeam uneori o incruntare discreta privind unele gesturi stangace ale mele, dar nu am avut niciodata parte de vreo apostrofare. Apoi au venit anii cand o ajutam efectiv sa pregatesca o mancare adevarata. Abia acum imi dau seama ca pe vremea aceea faceam lucrurile lent datorate stangaciei, dar ea zambea mereu si cu multa diplomatie imi spunea ca "ritmul vine de la sine, in timp" si cred ca a avut mare dreptate ! Uneori ma corecta si, tot zambind, imi zicea ceva de genul : "din experienta mea taiatul acestor legume merge cel mai repede in felul acesta" era maniera ei de a-mi spune ca procedam anapoda.

Imi spunea destul de des "gusta, gusta, gusta mancarea mereu cand o prepari si chiar inainte de a o servi. Ea singura iti va spune ce si cum trebuie sa mai faci". De mic copil am facut lucrul acesta la zeci de feluri de mancare facute de mama, ba chiar mi se cerea parera despre gust si asezonare, lucrurile acestea involuntar mi s-au intiparit in minte, am prins drag de a gati si cred ca de acolo a inceput totul !

Poate nu ma credeti, dar amintirile mele despre mancarurile din copilarie au gust, dar si miros. Fiind o fire energica, mereu in miscare, dar lipsita de experienta la acea varsta, era normal sa se intample asa, cu timpul si cand a trebuit sa ma descurc singura, mi-am dat seama ca pot si altfel sa fac lucrurile, am progresat mult la capitolul viteza si organizare, ordine in tot si toate (foarte important! tot de la mama am invatat ca dezordinea in bucatarie te incurca si te incetineste !), iar acum va pot spune ca numai in cateva ore petrecute in bucatarie se pot face foarte multe lucruri si feluri de mancare.

Si ca sa fac o comparatie, acum, bucataria pentru mine este ca o microuzina germana ce bate ritmul ca un ceasornic elvetian, din care ies ca pe banda rulanta preparatele, de regula, usor picante ca-n Ardeal, influentati de bucataria vecinilor din vest, cu miros imbatator si care te cheama sa poposesti si sa poftesti la masa.

Si tot ea m-a invatat extrem de multe alte lucruri, nu doar in bucatarie, ci si in viata. Omul care sunt astazi este format in foarte mare masura de cum si ce m-a invatat mama si recunosc ca imi doresc foarte mult ca ea sa fie mandra de mine.
Si cum se spune ca "istoria se repeta" am o fiica care a mostenit-o pe bunica ei si a preluat si insusit, doar calitatile mamei.

5. Ce iti place tie sa mananci?
Am ajuns la concluzia ca nu pot avea o singura mancare preferata. Totusi, daca ar trebui sa fac o ierarhie a preferintelor mele, atunci as declara sus si tare: cioco, cioco, ciocolaaaataaa!! Tort de ciocolata, prajitura cu ciocolata, inghetata cu ciocolata, ciocolata cu ciocolata, dulciurile imi plac la nebunie !!! am perioade cand fac exagerat de multe dulciuri... cred ca ati observat acest lucru.

Apoi, urmeaza mancarurile pe care de fiecare data le savurez cu mare, mare placere si anume, cele cu carne si sa nu uitam, acompaniate de un dulce, neaparat ! Pot spune de asemenea ca savurez zi de zi macar o cescuta cu cafea si ca de ea sunt iremediabil indragostita si-mi place uneori compania mea.
Ce mai... sunt o mica gurmanda! Si cred ca la acest capitol v-am spus cam tot.

6. Care este ingredientul preferat cu care sa gatesti si de ce?
7. Este evident ca esti o persoana care experimenteaza diverse "culturi culinare". O parte din retetele tale au influente orientale, exotice. Exista vreo bucatarie care te-a cucerit mai mult decat celelelalte?
Imi plac si m-au fascinat de cand ma stiu plantele aromatice si condimentare, condimentele, imi place mirosul lor, aroma pe care o imprima preparatelor, multitudinea de variante si posibilitati pe care le ai la indemana utilizandu-le.

Am vrut sa le cunosc mai bine, sa le inteleg, sa stiu cum si cand sa le folosesc si am inceput sa citesc, sa caut informatii despre ele; am descoperit astfel o alta latura a gatitului, mult mai placuta decat era, in care isi facea simtita prezenta din ce in ce mai mult a imaginatiei, a initiativei si a curajului de a incerca ceva nou, intr-adevar, mi-am pus intrebarea, de ce "bunul gust" sa fie numai apanajul modei, de exemplu, sau a altor domenii socotite tot atat de artistice si, nu si al mancarii de zi cu zi, pe care cu un mic efort de documentare, curiozitate, ingeniozitate si fantezie, o putem face mai putin monotona, ii putem da un accent personal, care sa-i faca pe membrii familiei sa exclame, de cate ori servesc bunatati in alta parte (fie ele chiar sofisticate !) "nu e ca la mama acasa, lipseste acel ceva, ce numai ea stie sa puna in mancare, ceva inimitabil".

Nu vreau sa fac o pledoarie in acest sens, dar merita sa le acordam atentia cuvenita, luand in considerare lumea de parfumuri si arome cu care putem jongla si care ne sunt puse la dispozitie de ele. Sa nu uitam: condimentele, in general, nu se folosesc numai pentru gust, ci sunt benefice si pentru sanatate; in folosirea lor trebuie sa tinem cont pana si de anotimpul in care ne gasim; ele actioneaza atat asupra sufletului, cat si asupra trupului.

Poate de aceea inclin spre bucatariile indiene, persane. Acestea mi-au permis sa dau frau liber imaginatiei, sa adaptez retetele dupa gustul meu, al familiei si la conditiile pe care le am. Gatind astfel de preparate, uiti de faptul ca o reteta este batuta in cuie, descoperi gusturi si arome inedite. Merita sa experimentezi in bucatarie, sa faci propriile greseli, sa ai propriile reusite, esti primul arbitru si tot tu esti primul pe care trebuie sa-l impresionezi cu mancarea pe care o gatesti. Eu una, sunt intotdeauna disponibila sa invat lucruri noi.

Arta culinara indiana este veche, plina de mister si arome. Ea m-a atras mereu ca un magnet. Trasatura specifica a mancarii indiene o reprezinta folosirea a numeroase si exotice condimente, pe care Europa s-a luptat sa le aiba inca din timpuri stravechi. Bucataria indiana este una dintre cele mai complexe din lume, fiind totodata printre cele mai bogate in condimente speciale, caracteristice prin parfumul si savoarea lor.

Preparatele indiene sunt gatite cu mare atentie, fiecare ingredient este adaugat cu un anumit scop. Condimentele si aromele sunt adaugate la mancaruri fie uscate, fie proaspete. In plus, sunt folosite ca praf sau intregi, prajite, semiprajite, in functie de gustul pe care trebuie sa il dea si sa-l imprime mancarii.

Consider ca fiecare dintre noi este interesat si exploreaza la un moment dat bucatariile internationale, ingredientele specifice lor, care poate pana atunci i-au fost necunoscute sau putin cunoscute. Eu spun ca merita incercat.

8. Ai ajuns la un numar uimitor de retete postate in cadrul comunitatii – 500, si numarul creste constant. Vorbim de o pasiune pentru gastronomie sau de abilitatea de a transforma o activitate necesara intr-una placuta?
Chiar daca sunt o persoana cerebrala, imi place sa evadez acolo unde simt ca imi este bine si bucataria este unul din acele locuri. Pentru mine bucataria este zona aventurilor culinare; acum ai cateva ingrediente, adunate pe masa, care fiecare dintre ele iti spune cate ceva, dar nu prea multe si, acum ai un preparat culina savuros, cu un gust desavarsit.

Bucataria este locul unde se intampla lucruri magice, dar in acelasi timp, bucataria este locul unde se aduna familia, toti cei dragi tie, unde se povestesc lucrurile intamplate sau problemele intampinate peste zi, locul unde se cimenteaza relatiile dintre membrii familiei. Si tot aici este locul in care, mai mult ca oriunde, nu trebuie sa uitam sa dam importanta lucrurilor ce poate par a fi marunte sau banale si sa constientizam mereu sentimentul ca cei dragi ne sunt aproape, ca ei ne aduc zambetul pe buze; ca ne simtim bine si ca avem o multumire launtrica atunci cand reusim sa facem pe cel de langa noi sa zambeasca, tocmai cand credea ca nu are motiv s-o faca.

Pentru mine gatitul este o placere si o distractie ! Imi place sa fie masa plina cu bunatati, o atmosfera calda, placuta in care ne petrecem impreuna cele mai multe ore din zi. Imi place sa vad chipurile celor dragi, surprinsi de noutatea bucatele servite, imi place sa-i rasfat, sa le fac toate poftele, intr-un cuvant, imi place sa gatesc fiindca o fac pentru cei ce imi sunt tare dragi.

9. Multi dintre membrii comunitatii (printre care si eu) ne-am dori sa gatim mai bine decat o facem. Ne-ai putea impartasi o parte din "filosofia" ta culinara? Ce-ti doresti sa obtii atunci cand intri in bucatarie?
Sa fii creativ si sa iei propriile decizii in bucatarie face parte din distractia de a gati. Nu trebuie sa uitam acest lucru si sa ne lasam prinsi in aceasta joaca! Cu o conditie insa: trebuie sa gatesti cu placere, cu pasiune chiar si sa fii pasionat cu adevarat de mancare.

Gatitul ma fascineaza asa cum ne fascineaza pe toti arta unui iluzionist, ca ce altceva suntem noi, cei ce pregatim bucatele, decat niste iluzionisti care manuim ingredientele, cu gesturi de jongler, pentru a obtine in final o "arta" - Arta Bucatarului.

Bucataria este cu adevarat o arta, iar noi, amatorii de placeri culinare, putem experimenta, ne putem desfasura si desfata in voie! Dar sa nu uitam sa luam cu noi, intotdeauna in bucatarie, un zambet si putina iubire! - acesta ar fi deviza mea.

10. Ce sfat le dai celor care pun in practica la nesfarsit aceleasi 5-6 retete cu care se simt ei confortabili?
Daca experientele tale in bucatarie se limiteaza la prepararea cartofilor prajiti, a unei ciorbe de pui sau a unei prajituri cu bezea, si cam atat, atunci probabil ca nu vei avea parte de aplauze la scena deschisa, nemaivorbind de importanta unei alimentatii sanatoase de care evident nu tii cont. 

Sau daca atunci cand esti in concediu consumi tot acelasi gen de mancare cu care esti obisnuit si in casa ta si, nu ai o curiozitate de a incerca lucruri noi, atunci e mai bine sa nu spui nimanui ca esti o persoana careia ii place sa gateasca acasa.
Da ! Trebuie sa iesiti neaparat din tiparul retetelor repetate la nesfarsit, care devin monotone;
Da ! Trebuie sa cautati sa veniti mereu cu ceva nou, surprinzator, inedit, iar sursa de inspiratie este destula. Sa nu ramaneti la stadiul de simpli pasionati de mancare buna si atent facuta (de altii !), ci sa fiti voi insiva implicati;
Sa puneti mai mult suflet in ceea ce faceti si atunci nu aveti cum sa esuati.

11. Ce ai spune unui incepator in bucatarie pentru a-l face sa prinda curaj?
Incepatorilor in bucatarie le-as recomanda in primul rand multa implicare si dorinta de a gati, dar mai ales de a experimenta; sa nu se dea batuti la primul esec, sa priveasca lucrurile ca pe o joaca si nu ca pe o "corvoada"; perseverenta si tenacitate. Imi cer scuze de cele ce voi spune, dar insuccesele pornesc de la faptul ca multi incepatori nu stiu sa citesca o reteta , sa o inteleaga;

Apoi, ca sa ai performante in arta gatitului, trebuie sa te informezi mult in domeniu, sa intelegi fenomenele, cine si ce le transforma si cum; ce se intampla cu ele cand sunt amestecate, etc. Trebuie sa stie ca o gastronomie de calitate incepe cu un produs si ingrediente de calitate si sa nu uite sa guste mereu din ce pregatesc, inclusiv inainte de servire.

Apoi, multa pasiune si libertate de exprimare. A, sa nu uit un sfat pe care doresc sa vi-l dau: pastrati mereu curatenia si tineti cont de igiena; pe cat posibil, faceti curat pe parcurs ce gatiti orice fel de preparat; curatati ustensilele si masa de lucru dupa fiecare etapa pentru a evita accidentele.
Cand ati terminat de gatit un fel de mancare, nu trebuie sa mai aveti vase si aparatura de bucatarie murdare; acestea se spala "pe parcurs" si "intre timp".

12. Care este intrumentul (aparatul) de bucatarit cel mai important pentru tine?
Desigur, ca orice gospodina moderna folosesc si eu aparatura electrocasnica care, fara nici o indoiala, imi usureaza mult munca si scurteaza timpii de preparare. Pot spune insa, ca in multe privinte am ramas conservatoare; de exemplu: intotdeauna bat albusurile cu telul si nu cu mixerul, rezultatul fiind mult mai bun, dupa parerea mea, poate nici nu am o aparatura performanta sau semiprofesionala. Dar cele mai de nadejde ajutoare in bucatarie si care nu m-au dezamagit niciodata, au fost mainile si mintea. 

13. Si, pentru a termina intr-o nota vesela, care este cel mai amuzant incident pe care l-ai avut in bucatarie?
Ehehei! Sunt prea batrana sa-mi amintesc si prea tanara sa nu mi se mai intample mici si amuzante incidente !
Prea multe boacane in bucatarie nu am facut, doar cateva, am uit mancarea pe foc cand am pus-o la incalzit, ocupata fiind cu fetita in alta camera cu fum mult in toata casa, cu vecini sarind in ajutor si sunand disperati la usa sau o kukta explodata in bucatarie. 

14. Cum ai descoperit comunitatea RC?
Pana sa dau peste RC nu-mi petreceam timpul pe net, nici nu prea stiam "cu ce se mananca", abia cunosteam comenzile simple, a fost o adevarata provocare pentru mine. Dar cu rabdare si cu "o profesoara buna", am inceput sa ma descurc. Cautam o reteta si primul site accesat a fost Rc-ul.
Nu am colindat alte site-uri si am inceput sa postez retete imediat ce m-am inscris; eu le numesc "Retete fara Secrete" pentru ca le impartasesc tuturor.

In acesta comunitate, inca de la inceputuri, am simtit "acel ceva", am fost primita cu bratele deschise si multa caldura, asa cum numai o mama stie sa-si stranga la piept odorul drag si dorit, este un site unde primeaza bunul simt si esti cu adevarat parte dintr-o mare familie, minunata. Aici este locul unde s-a cimentat o frumoasa prietenie intre multe dintre noi.

Simt cu tot sufletul ca ma pot intoarce aici, chiar si cand lipsesc o vreme, ca fiica ratacitoare ce este intampinata cu bratele deschise si multa, multa caldura !

De cand v-am intalnit, ati devenit o a doua familie, pur si simplu nu ma pot desparti de voi dragi prieteni, de retetele care mai de care mai interesante, de atmosfera calda, placuta a acestuia, am devenit dependenta si voi ramane mereu fidela lui.
Ramaneti la fel de buni si toleranti !

15. Ce-ti place aici si ce ai schimba?
Nici nu am cuvinte sa va spun cat sunt de norocoasa ca v-am descoperit. Este ca un drog, ce da dependenta si nu te mai poti lasa de el. Aici am cunoscut oameni minunati, aici incerc sa ajut, atat cat pot si ma pricep. De aici ma inspir, aici mi s-a insuflat dorinta de auto-depasire, de explorare a tuturor posibilitatilor de aici imprumut retete, aici rad cu voi, pling cu voi, aici ne dam putere unii altora sa mergem mai departe si sa lasam in urma greutatiile de zi cu zi sau poate doar sa le dam uitarii cat suntem impreuna; aici am gasit un umar pe care sa ma sprijin, o imbratisare sincera, cuvinte de imbarbatare; aici respir cu voi, aici ma simt in largul meu, aici ma simt bine !!! E parte din mine acum !

Pentru mine este perfect! RC-ul reuseste sa transmita pasiunea culinara pana si celor care sunt intr-o vizita intamplatoare, iar membrii lui, prin retetele postate, arata mereu ca a face ceva bun de mancare este la indemana oricui si ca este un semn de iubire pentru cei pentru care pregatesti masa.
Este locul care reuseste sa imbine armonios, de la postarea retetelor deosebite si delicioase, la pasiuni culinare si pana la prietenii pe viata.

Te rog, RC, sa ramai mereu la fel de minunat! Visez ca intr-o zi sa ne intalnim toti!
Va multumesc, dragii mei!