Interviu cu Xanora - Bucatarul lunii februarie

(0)

2013-03-29 00:00:00

Municipiul MANGALIA este situat la aproximativ 45 de kilometri sud de Constanta si la 11 kilometri nord de punctul de frontiera cu Bulgaria. Mangalia este un oras in continua dezvoltare, un oras curat si cochet, care in ultimele decenii si-a insusit cu succes atributul de statiune balenoclimaterica. Fiind in primul rand un municipiu, si apoi o statiune, Mangalia le ofera turistilor oportunitati diverse de petrecere a timpului liber: plaja, vizite la muzee, monumente si cetati care prezinta istoria locurilor, distractii acvatice, spectacole, festivaluri si evenimente culturale.

Mangalia, orasul de pe tarmul Marii Negre, ne-a dat si ne-a scos in cale pe cea pe care o cunoastem sub numele de Xanora.Sa vedem ce ne povesteste Roxana si cine este ea.

1. Te cunoastem sub numele de Xanora, dar in realitate cine esti, de unde te tragi, unde locuiesti?

Ma numesc Dolache-PelinIleana Roxana, nascuta in Mangalia acum 33 de ani, in prima zi de primavara. Provin dintr-o familie de oameni muncitori, tata moldovean si mama dobrogeanca, cu radacini in tot ceea ce inseamna traditie, simt de responsabilitate si munca pentru tot ceea ce iti doresti in viata. "Fara munca, nimeni nu iti da nimic", obisnuia sa imi spuna bunica materna, cea cu care am crescut mai mult. Copilaria mea a fost una deosebit de frumoasa, variind intre "luxul" considerat la cea vreme de unii de a merge la restaurant in fiecare duminica in extrasezon, la a merge cu tata in toate restaurantele din Neptun-Olimp sa distribuie alimente si sa ma pierd printre plite, cazane de cantina cu ciorba de fasole - intre noi fie vorba, era cea mai buna ciorba de fasole, facuta asa - si laborator de cofetarie si patiserie, dar si perioadedle petrecute la tara, la 16 km de oras, unde am invatat si munca grea, a campului. Si in ziua de azi imi este de mare folos toata copilaria! De curand, pot sa zic ca am inceput sa merg la scoala, caci tocmai ce am implinit 7 ani pe plaiuri iberice, din care exceptie facand primele 3 luni intr-o metropola, restul sunt petrecuti in Costa Blanca.

Ca formatiune profesionala am studiat 4 ani de psihopedagogie speciala la Constanta, spre rusinea mea am picat examenul de licenta. Aici au fost mai multi factori la momentul dat, nu e loc de discutat. Cert este ca am venit in Spania pentru un contract de 6 luni, timp in care sa imi strang taxa de reexaminare si cheltuielile din timpul ce doream sa il acord studiului si au trecut ani buni.

Totusi, am lucrat in invatamant ca si cadru supleant in curs de calificare pe post de profesoara de franceza sau invatator la scoala speciala. Relatiile cu copiii in mediul educational au fost cele mai frumoase relatii "de munca" de pana acum si nimic, dupa parerea mea, nu le poate echivala.

2. De unde se trage pasiunea pentru gatit?

Pasiunea pt gatit. Hmmm, grea intrebare. Nu stiu. Acasa la parinti nu tin minte sa fi fost in grija mea sa pregatesc mancarea pentru familie, poate doar asa in joaca, sa pregatesc salata, sa curat zarzavaturi sau fructe pentru preparate de iarna sau sa o ajut pe mama in prepararea anumitor dulciuri de sarbatori si nu numai. Cert este ca dupa ce si sora mea a implinit o anumita varsta, eu am fost ajutorul de bucatar al mamei, tin minte ca de Craciun in ultimii ani eu mergeam la tara si le pregateam singura carnatii,toba si caltabosii. O alta persoana care m-a ghidat foarte mult in viata, chiar si acum, desi nu mai este printre noi, este bunica materna.

Mai mereu am fost printre picioarele ei, mi-a placut mai mult sa stau langa ea sa invat, avea alt stil ce ma atragea mai mult. Sunt multe mancaruri ce le fac din memorie, urmand aceiasi pasi ce ii vedeam la ea cand eram mica, cocotata in patul din bucatarie si fiind fascinate de cum i se miscau fustele cand intindea taitei sau mesteca in mamaliga.

Plecand la facultate, satula de biscuiti cu iaurt - ceea ce se intampla mai mereu cand eram fara bani :) - am inceput sa imi gatesc o ciorbita, o tocana, un orez. Si asa, incet incet, mai aruncand un ochi prin bucatariile unde lucram sau pe unde ma plimbam cu tata, gustand pe la x,y,z prieteni fel si fel de mancaruri si neavand nici un gust sau fiind departe de adevar am ajuns sa gatesc. Dar "startul" meu s-a produs in Spania. Departe fiind de casa, fara familie am fost nevoita sa imi gatesc ca sa am parte de o hrana echilibrata. Si mi-a placut.

3. Cum ai descoperit RC-ul?

Cautam o reteta de diplomat, era chiar inainte de ziua mea si imi doream sa il fac pentru colegii de munca, stiu ca spaniolii nu agreeaza prea mult torturile cu sirop cum le facem noi. Pentru ei, un tort de aniversare e cel din biscuiti tip popular si strat de budinca de vanilie, decorat cu bezea moale, alvita.

Si cum voiam sa impresionez - aici a fost si un pic de malitiozitate hehe, caci era sefa ce zicea ca nu e mancare mai buna in lume decat cea spaniola si am vrut sa ii dau peste nas, cum se zice - m-am gandit ca ce alta idee decat diplomat? Si am pus intrebarea lui nea Gogu, iesind in cautare si RC. Pana cand m-am hotarat ce reteta din RC voi face, a fost timp prea scurt asa ca am ramas la reteta Sandei Marin ce o stiam pe de rost si o facusem de sute de ori acasa

4. Care sant sursele tale de inspiratie?

Surse de inspiratie. Hmmm, iar greu de raspuns. In ziua de azi, cu tehnologia si internetul la indemana, e greu de spus ca nu ai sursa de inspiratie. De multe ori las internetul la o parte, incerc sa nu iau retete de pe net, tendinte sunt multe , adoptate din multe bucatarii.

Eu am o carte a lui Stere Stavrositu, o editie veche, mai aveam si una din caleidoscop veche, veche ce mi-a fost furata din casa cu retete traditionale pe zone. Era cam de prin anii 50, cu limbajul specific vremii, atat de rau imi pare de cartea aceea! Ce mai vad pe la televizor, amintiri din copilarie, povesti cu prietenii...

5. Cum ai reactionat la vestea castigarii polonicului (exceptand spaima trasa catelului)?

Super extaziata! Am sunat-o pe sora mea, am vorbit si cu mama, iar seara cand a venit Silvius topaiam ca un copil! Bietul catel, statea asa de linistit langa mine pe canapea... La inceput, am crezut ca e o greseala, caci reteta aceea a fost atat de contestata de un user, m-au facut sa plang cuvintele lui si cand am vazut ca am avut 13 voturi eram waw, nu imi vine sa cred. Adica, mi s.a parut ca am avut la celelalte concursuri retete mai frumos prezentate si am castigat cu asta, poza nu mi-a placut din cauza luminii, in fine. M-am simtit foarte mandra, mai ales dupa toata munca de la preparare. Si va multumesc inca o data pt incredere.

6. Din tot ce pregatesti se vede dragoste si pasiune. Cum sunt apreciate bucatele preparate de tine?

Cand mancam ce gatesc eu, fie ca suntem numai noi doi sau avem invitati niste buni prieteni, nu se prea vorbeste. Se mai aude din cand in cand: imi dai painea sau imi dai sarea, piperul, un pic de salata... In general, sunt apreciate, mai sunt anumite mancaruri care nu sunt pe plac lui S cum ar fi cremele de legume si le mananc numai eu, sau curry indian nu e fan si deci fac doar pt mine. Prietenilor spanioli nu le-a placut piftia de Craciun, dar la sarmale si mamaliga nu s-au dat inapoi!

7. Ai avut dezastre in bucatarie? Care a fost cel mai mare dezastru dupa parerea ta?

Dezastre? Nu cred ca este loc intr-un singur articol sa descriu dezastrele mele hehe Una a fost asa de gogonata ca ne-am trezit cu pompierii hehehe Lucram intr-un restaurant mic, doar eu in bucatarie si uneori pe weekend aveam ajutor la vase, caci nu faceam fata - nu faceam fata nici in timpul saptamanii, dar stii cum sunt strainii, profita pana nu mai pot de o romanca in general.

Vara fiind, mi se usca painea si nu puteam sa o servesc. A doua zi aveam de servit la un botez, si pusesem in menu crema vichysoise. Si dupa ce am servit micul dejun spaniolesc, ce incepe la 9 si termina la 11, am inceput sa tai painea pt crutoane. Sefa voia sa le fac prajite, sa umplu cosul de la friteuza si sa le scald 2 minute in ulei incins, dar cum cea ce curata eram eu si nu mi se pareau sanatoase amestecate cu ulei in care prajisem si peste si carne, in fine, am decis sa le pun in cuptor. Le-am bagat la cuptor, si am iesit afara sa o ajut la curatenie pe terasa, uitand complet de crutoane.

Rezumand, extractorul era undeva in spatele usii, era o singura usa, undeva la parter si in spate era un centru comercial cu intrare prin spate. Fata de la bricolaje a vazut ca venea fum negru pe la usa ei si a chemat pompierii, ce erau aproape si numai ce ii vad ca imi coboara cu furtunul si se reped in bucatarie... 3 zile am spalat fumul negru de pe pereti. SIncera sa fiu, atunci treceam si printr-o perioada mai grea, ma despartisem de persoana cu care fusesem ani buni si nu prea eram in apele mele, dar ramane o amintire faina.

8. Ai mici secrete pentru o reteta reusita? Daca da, le poti impartasi cu noi?

Pasiune, dragoste. Sa faci ceva sa placa intai la toata lumea, daca place la toata lumea atunci iti place si tie, caci ai acea multumire de sine ce face mai mult decat tot. Nu e nevoie sa fii laudata, ci doar sa vezi fata comesenilor. Si multa, multa dragoste in ceea ce faci.

9. Cat de mult este influentata sanatatea omului de ingredientele folosite si modul in care se gateste o mancare? (din punctul tau de vedere, normal!)

Foarteeee muuult! Daca o reteta iti cere unt si tu ii pui ulei si mai e si de masline pe deasupra, ai facut tot de cacao!!! Ca uneori mai substituim , din neglijenta in momentul in care ne apucam de gatit ca nu facem un check a tot ce avem nevoie, un ingredient cu altul poate sa strice produsul final cu totul!!! De obicei folosesc produse de calitate si asta am putut sa vad comparand aceeasi reteta facuta de mine si cea facuta de vecina , tot romanca, dar care a facut ceva ce nu a fost comestibil. Copiii ei mi-au marturisit ca au dat tot cozoncul cainelui cand ea nu era acasa :))))))). La capitolul sanatate, hmmm, nu vreau sa creez un conflict cu alti useri, dar asta este parerea mea, sincera si franca. In ultimul timp am observat tendinta, pe plan mondial, spre ecologie. Bun, imi pare bine ca ne preocupam de ceea ce mancam si vrem sa avem pe masa fructe, legume si carne ca in timpul bunicii. De ceea ce nu se tine cont este ca populatia globala nu are aceeasi cifra ca acum 30 de ani, ca tot ceea ce avem acum este fructul acestei cresteri demografice si necesitatile noastre. Ok, nu mancam orice si oriunde. Dar, referitor la Romania - poate ca deviez de la subiect, dar... - imi aduc aminte prin anii 94-95 cand eu, alaturi de bunica, eram precupete. Mergeam si vindeam la piata ceea ce noi cresteam in gradina, bineinteles ca ceream un pret mult mai mare decat tiganul de la taraba de alaturi ce vindea marfa import Turcia sau mai stiu eu ce. Acea mafie a facut ca mult timp romanul sa fie tentat sa cumpere merele din afara, mai mari si fara viermi, in detrimentul merelor mele ce poate ca mai aveau niste viermisori acolo, dar erau categoric mult mai gustoase si mai sanatoase decat celelalte! Eu am crescut si am consumat cat timp am fost in tara, numai produse de tara: fructe, legume, lapte, oua, carne de pasare, porc sau din surse numai de tata stiute. Si totusi agricultura in Romania nu a ajuns la nivelul celei din SUA de exemplu, caci noi in timpul comunismului am facut o agricultura rotativa si ecologica, nefacand abuz de acceleranti de crestere si alti aditivi. Mai este si o alta problema, natura evolueaza si nu te poti pune cu ea. S-au produs mutatii naturale asupra multor daunatori ce periclitau culturi pe continente - vezi filoxera de la inceputul secolului trecut - care implicit au dus la cercetari in domeniu si remedii chimice sau mai putin chimice. Ca o bucata de teren sa devina fertila si libera de orice alt produs chimic folosit in trecut tebuie sa treaca ani buni, timp in care terenul sa nu fie lucrat, sa nu aibe parte de ploi acide etc.

Chiar si tu ca taran ce cultivi nefolosind altceva decat gunoiul de grajd, vezi de la an la an, oricat ai rota culturile, ca nu ai acelasi randament ca la inceput. Pamantul este secatuit de multi nutrienti datorita secolelor de exploatare. Nu e batran, dar chiar si noi tinerii avem nevoie din cand in cand de un supliment ce nu il luam din mancare. Plus ca pentru o alta parte a populatiei, datorita crizei, presupune un efort financiar destul de ridicat, daca isi doreste o viata eco si sanatoasa. Parerea mea? Moderatie in toate, miscare si multa apa. Ca doar nu oi trai cat asfaltul, cum zice tata. Daca organismul tau are tendinta sa dezvolte o anumita boala, o dezvolta, vorbesc din experienta si cunostinta de cauza.

10. Te vad o persoana sincera, uneori dureros de sincera, plina de viata, optimism. Care ar fi motto-ul cel mai bun dupa care te ghidezi in viata?

Cred ca la intrebarea asta s-a vazut cat de sincera sunt la raspunsul anterior.Am fost invatata sa spun intotdeauna ce gandesc si sa suport consecintele. Poate ca a fost un handicap de-a lungul timpului, caci au fost persoane ce nu au apreciat sinceritatea mea, m-au inlaturat din cercul lor de amicitie, dar timpul, care este cel mai bun medicament, le-a facut pe unele sa revina si sa isi ceara iertare, fiind lovite de persoane false. Uneori, in lumea virtuala si nu numai, e foarte usor sa ranesti pe cineva, dar este si foarte usor sa fii fals. In viata reala, chiar de curand am facut ceva ce la momentul respectiv a fost catalogat drept gafa teribila, dar timpul a facut sa iasa la iveala faptul ca eu, in inocenta mea, am zis un adevar necontestat.

Am "darul" asta idiot sa vorbesc fara sa gandesc, si e exact ca proverbul acela "omul beat, copilul mic si nebunul spun intotdeauna adevarul". Poate ca din cauza asta si a optimismului sunt foarte usor ranita sau dau impresia uneori ca sunt o gasca usor de prins. Poate e ipocrizie din partea mea, dar asa am invatat sa nu las pe oricine sa patrunda in patratelul meu intim, viata nu a fost chiar asa de usoara cu mine, cel putin in ultimii 7 ani. Si din palme inveti. Dar, vorba tatei, nu mor caii cand vor cainii! Motto? Mamaia mea a fost catalogata drept o femeie afurisita de lumea din sat si foarte invidiata.

Chiaburi fiind si muncita de catre tatal ei la toate cele - au avut 50 de cai pur sange in curte, din care 25 au fost trimisi pe frontul rusesc cand am intors armele - prigonita si batuta de noul regim, incercand sa ajute lumea din jur si toate sa i se intoarca impotriva - daca invata pe cineva sa faca o mancare, respectiva in caz ca nu ii iesea dadea vina pe bunica, mai veneau saraci sa ceara de mancare si mamaia ii punea sa curete curtea si daca ii da o bucata de branza veche ii ziceau ca e sarata, fel si fel de oameni - a ajuns sa se inrautateasca si totul sa fie pastrat in casa. Iar ea, ca raspuns la eticheta pusa de lume a zis "mai bine sa zica ca sunt a dracu decat proasta". Cam asa si eu hehe. Alt motto dupa care ma ghidez de cativa ani este cel al lui Einstein "daca de la inceput o idee ti se pare imposibila atunci trebuie sa o duci la bun sfarsit".

11. Care sant primele tale incercari in bucatarie, primele esecuri, primele realizari importante in arta gatitului?

Prima incercare a fost un bors de cocos, aveam 18 ani si un pic. Tin minte ca mama era cu tata internat la spitalul judetean Constanta, il aveam si pe fratele mamei accidentat, cu ambele maini bandajate, sora de 10 ani ce trebuia ingrijita, eu incepusem scoala de soferi, venisem de la Bucuresti unde am facut un semestru de cartografie, eram bulversata... Nu o sa uit data, 13 octombrie. A venit mamaia cu un cocos, viu ca de obicei, am alergat vreo doua ore sa caut un vecin sa il sacrifice - la noi in familie femeile nu sacrifica nimic! - ma rog. Mamaia s-a cocotat pe canapea cu carligele ei si a inceput sa impleteasca ciorapi, ii am si acum :(. Pt mine, sa fac o pasare nu era cine stie ce aveam experienta in jumulit, transat etc. Dar trebuia sa fac dintr-o data mancare pentru multa lume, ceea ce nu mai facusem, si gatita!!! Singurele indicatii ale mamaiei au venit exact dupa fiecare pas ce il faceam: luat spuma, pus zarzavat la fiert, gustat, sarat, pus borsul...Tin minte ca la ora pranzului, cand am ajuns la tata la spital cu ciorbita inca calda si a inceput sa manance i-a zis mamei ca inca trebuie sa invete sa faca ciorba ca mamaia.

I-au dat lacrimile cand i-am povestit ca eu am facut cap-coada toata mancarea. Si in ziua de azi eu gatesc mult ca mamaia, spre rusinea ei, caci toti manca si lacrimeaza cu gandul la ea. Primul esec? O tigaie de cartofi arsi pe o parte si cruzi pe cealalta la 9 ani haha? Nu, primul esec dupa mine a fost un cozonac aici in Spania. Primisem pachet de la mama, rahat la cerinta expres. Era Paste si normal ca voiam sa fac cozonac, nu era prima data cand il faceam, in schimb era prima data cand puneam rahat. Mai avusesem un semi-esec cu cozonac, din cauza fainii care nu a fost buna, crescuse, dar nu asa frumos, in rest a fost dulce si bun. De data asta, cand am intins prima jumatate de aluat, am inceput sa pun rahat din exces de zel pana cand am terminat tot rahatul. Pt al doilea aveam preparata umplutura clasica de biscuite, nuca macinata, cacao si zahar. Concluzie: cozonacul cu rahat nu a crescut deloc!!!! Asa cu l-am pus in tava a ramas, celalalt a crescut frumos, pufos, gustos...

Cele mai importante realizari au fost o masa la petrecerile orasului, unde am detronat un coleg ce se batea cu caramida in piept ca el are diplome de bucatar sef si etc si la cateva luni meniul de Revelion pentru 70 de persoane, semipreparat si preparat 85 % de mine.Si cum era un obicei sa se dea spaga separat pt bucatar, ca un extra pentru faptul ca lucreaza, eu singura am strans in acea seara cam 300 de euro. Nu e rau, nu?

12. Care e parerea ta despre prietenie, cum o consideri, ce aduci tu in prietenie si ce doresti sa primesti din ea?

Pentru mine prieten e acea persoana care stie sa iti spuna unde ai gresit si unde ai facut bine, sa te ajute sa devii o persoana mai buna sau sa iti mentina mereu creierul in alerta referitor la cultura si experiente culturale, stiinta etc. Pentru mine nu este prieten persoana care in momentul in care te intalnesti sa bei o cafea iti povesteste doar ultimele barfe din sat sau stirile de la ora 5. Poate ca e bine, poate ca e rau, dar eu dau tot ce am mai bun si astept acelasi lucru de la prieten. Acum, a nu se confunda cunostintele ocazionale cu prietenii intimi.

Cunostinte am multe, dar ca prieteni imi prisosesc degetele de la mana si asta cred ca e suficient. Pot sa zic la capitolul acesta am intalnit o pereche minunata - de fapt eu si ea ne-am cunoscut acum cativa ani,eram singure si am inceput sa ne vedem mai des la cafea, sa iesim la pub, cumparaturi, concerte, muzee, apoi ea a cunoscut jumatatea cu care m-am inteles de la inceput, iar in momentul in care eu l-am cunoscut pe S si s-au cunoscut s-au placut de la inceput.

Sunt oameni cu care avem fel si fel de teme de discutie, fiecare lucreaza in alta ramura si avem multe sa ne povestim, ultimul act cultural important vazut impreuna a fost Concertul de Anul Nou sustinut de Filarmonica din Cluj in capitala culturala a Comarcei - zona administrativa mai mica in teritoriu, cam jumatate de judet. Prieten nu e persoana cu care te vezi in fiecare zi si ajunge sa fie o relatie monotona, caci nu ai noutati sa le aduci, ci o persoana cu care te vezi chiar si o data pe luna, iar bucuria revederii este mai mare. Din pacate, din tara nu mai am prieteni, lumea s-a schimbat , mai sunt cativa fosti colegi de liceu din cei plecati cu care am o legatura mai stransa, in rest... Mai bine putini, da buni, oameni carora sa le pot oferi ajutor in caz de nevoie fara sa se simta conditionati de ceva si care sa imi ofere acelasi lucru.

13. Locuiesti departe de tara... cum te-ai acomodat, cum ti se pare... cum este bucataria spaniola comparativ cu cea romaneasca?

Sincer? Singurul lucru bun pe care mi l-a oferit aceasta tara pana acum a fost ca mi-am gasit jumatatea. Eram pe picior sa ma intorc cand l-am cubnoscut pe S hehe. La inceput a fost greu, pana am reusit sa prind subtilitatile limbii si sa pot purta o conversatie fluenta fara sa "spaniolizez" cuvinte romanesti. In momentul in care am inceput sa ma "dezic" de mica comunitate romaneasca, imi pare rau, dar erau oameni ce nu contribuiau cu nimic bun la formarea mea ca om - aveam 25 de ani cand am venit - sau nu coincideau cu aspiratiile mele de educatie si nivelul meu de cultura - sunt rea, dar asta e adevarul - si am inceput sa fiu mai mereu in contact si in viata particulara cu spanioli, atunci m-am adaptat. Daca stai si faci mereu comparatii cu tara ta de origine si gasesti numai punctele slabe ale tarii noi nu te poti adapta. In casa nimeni nu iti spune ce sa faci si cum sa vb, sa gatesti, traditii, dar pe strada trebuie sa te supui majoritatii si sa respecti oameni si locuri.

Nu exista bucatarie mai buna ca cea romaneasca si mai fina ca cea frantuizeasca! Imi place, mai mult cea din nord, cea din zona in care stau eu mi se pare prea simpla, prea uleioasa, imi place pestele, dar uneori se gateste prea mult peste. Valencia a fost o provincie destul de saraca si asta se vede in multe feluri de mancare, cel putin pe coasta, ingredientele nu difera prea mult, poate doar cantitatea de lichid iti da ca rezultat un fel sau altul. Inteleg ca Spania este o mare producatoare de ulei de masline, mare parte din PIB-ul lor se datoreaza exportului de "aur lichid" cum il denumesc ei, dar de aici pana la ce vad... Au fost foarte saraci, mult mai saraci decat Romania in epoca de glorie. Drept dovada ceea ce azi e mic dejun national a iesit din saracie: paina prajita cu ulei/tostada con aceite.

Cum erau atat de saraci cumparau paine de o zi sau doua din brutarii si o mancau inmuiata in ulei, mai toata lumea avea un maslin - doi in curte si isi facea propiul ulei. Azi e nelipsita din meniul tuturor barurilor. Sau catalanii cu toast si rosii rase , amestecate cu ulei, la fel. Dar in acelasi timp ii admir caci au stiut sa isi aprecieze valorile si sa nu importe alte genuri, abia in ultimii doi ani din cauza crizei am inceput sa vad spanioli in restaurante chinezesti sau indiene.

14. Acasa gatesti in stil romanesc, spaniol sau le imbini in mod placut si util?

Baza e bucataria nationala. S. e "delicat" si om de "munce" si nu poate sta mai mult de doua zile fara un blid de zeama hehehe Din mancarea spaniola, ce mancam mai mult sunt orezurile, paella si etc, caci ii place si "balastru": pilaf , paella sau cu legume gen chinezesc. O alta bucatarie ce imi place, de fapt sunt doua, cea frantuzeasca si cea italiana. De asemeni, din cauza influentei dinDobrogea si experienta de gestionar barman intr-un rest grecesc din tara mai gatesc si greceste, de exemplu stufatul de miel e grecesc, desi mai toata lumea il face.

Eu am mari probleme cu carnea din carmangerii, caci e deja taiata si pusa in galantar tipic pt mancarurile lor.Dar, datorita contactului cu distribuitorii din rest si felului meu de a fi am ajuns sa fiu un "real pain in the" pentru carmangiul din sat,ce ma suna de fiecare data cand aduce carcase de porc, vita, sa imi aleg si sa imi tai cum vreau eu. Bineinteles ca datorita mie a ajuns sa vanda caltabosul nostru, la fiecare doua saptamani face o sarja noua si tine doar 3 zile in vitrina hehe. Face chiar si toba si e pe placul spaniolilor si nemtilor, dar mai rar, depinde de marfa.

15. Ai veun hobby in afara de gatit? Daca da, care e?

Nu pot spune ca e hobby gatitul. Nici ca e o necesitate, caci nu imi place sa fac ceva constransa. E gatit, pur si simplu. Ca hobby am croitoritul. Si manualitatile din reciclate. De fapt si cu croitoritul reciclez hehe. Nu stiu, am cumparat masina de cusut acum cativa ani dintr-un capriciu, fiind mica de statura mereu eram nevoita sa dau cam jumatate din valoarea pantalonului la modificat si stii cum se zice "nu face ata cat fata". In primele 3 luni am recuperat investitia , facand acelasi lucru pentru altii cand nu aveam masina: modificari de pantaloni si fermoare. Si am ajuns sa imi fac singura haine, fara sa risc sa fiu imbracata la fel cu alta, urasc sa fim toti imbracati precum papusile din vitrina.

Consider ca fiecare are personalitatea lui si felul vestimentar care ii reflecta cel mai bine personalitatea, care ii pune in evidenta trasaturile bune si ii disimuleaza eventualele defecte... Moda nu e ce apare pe pasarele si dupa aceea in vitrinele lanturilor de producatori, ci ceea ce ma avantajeaza, ma face sa ma sint confortabil, dar si eleganta in acelasi timp. In curand o sa postez cate ceva din "creatiile" mele, incepand cu rochite de papusi tip printesa pana la o sa vedeti!!!

16. Esti inscrisa de cativa ani pe RC si ai stat in umbra, daca pot spune asa...ai iceput sa activezi de mai multe luni. Ai avut un motiv serios ca sa stai in umbra si sa ne citesti sau a fost pur si simplu ceva neplanuit?

Cand m-am inscris, atunci cand v-am descoperit, am facut-o sa comentez nu stiu ce la o reteta ce mi se parea mie la nelocul ei, in timp am observat o oarecare raceala din partea acelui membru. Nu o condamn, dar eu doar mi-am spus parerea, caci experienta mea e mai incolo de cea a aragazului casnic. Dar in acel timp locuiam cu o familie si nu ca nu aveam acces la aragaz hehe, dar lucram cam 16 ore pe zi si doamna din casa imi facea cam toate poftele culinare, menaj, calcat etc.

A fost ca o mama pentru mine circa 2 ani, romanca fiind, deci mancarea era strict... romaneasca! A trecut ceva timp, urmaream buletinul pe mail, cand si cand, dar nu aveam efectiv timp sa scriu, sa gatesc, sa public. Atunci sa fi vazut decoruri si platouri!! Vara trecuta, cand am inceput sa fiu mai activa, a fost ok, am plans cand mi s-a stricat notebookul si am pierdut pozele pentru concurs si alte poze... Apoi am avut o perioada grea in toamna, am fost foarte foarte dezamagita, speriata si nu imi ardea de nimic.

Nici macar nu v-am citit, cand am deschis mailul aveam nici mai mult nici mai putin de apox 2000 de mailuri necitite, nu mai zic spam!!! Si au fost foarte multe mesaje de pe RC care dupa un timp au ajuns direct spam, mi-a luat timp sa le iau pe toate la puricat :)))). Dupa ce am spus tot ce aveam de spus si s-au lamurit toate mi-am recuperat tonusul si veselia pe care o cunoasteti cu totii.

17. Ce ai schimba pe RC daca ti-ar sta in putinta?

Nu am ce sa schimb. Nu eu am facut site-ul, deci cand m-am inscris am asumat regulile deja prezente si pe parcurs, daca se va supune la vot sau delibera o eventula schimbare o sa imi spun parerea, care va fi ea, depinde de factori. Deocamdata sunt multumita cu pagina asa cum este ea, e usor accesibila pentru useri, dar si pentru publicul larg. S a zis ca e ok pagina din punct de vedere al web-design-ului, caci si el se ocupa cu asa ceva, inca mai este admin la niste pagini, si stiti cu totii ca in domeniul asta nu prea se aduc laude, fiecare zice ca este mai bun hehehe.

Tocmai asta m-a atras la aceasta pagina, accesibiliatea, faptul ca au fost create niste reguli si este o ordine si logica in toate. Stii, Carol I al Romaniei a zis "Adevarata libertate n-are nimica de-a face cu neregula si anarhia: fara datorii nu exista drepturi, fara ordine nu-i libertate". Si cred ca asta spune tot.

18. Vrei sa transmiti ceva fetelor de pe RC, un gand bun, un sfat, un apel etc.?

Uff, grea intrebare, nu vreau sa jignesc sau sa fac oamenii sa plece, dar fiecare are filtrul sau si face ce il taie capul pana la urma.

Fetelor sau baieti, nu va sfiiti sa va spuneti parerea daca va place sau nu o reteta de a mea, exceptie genul de comentariu negativ primit recent, indiferent unde locuim fiecare isi cunoaste plapuma si se intinde ca atare. Dar, nu va place sau vi se pare ca se putea face asa si nu pe dincolo, nu e nici o suparare, de asta activam pe forum, sa impartasim experiente, pareri, opinii. Poate ca pana la urma aveti dreptate, poate nu, dar cu toate avem de invatat din asta, nimeni e perfect si eu nu sunt nimeni,nimeni nu s-a nascut invatat si pana in ziua in care murim continuam sa invatam.

Ca sfat - si asta o zic din cauza unei incepatoare in bucatarie, orfana de mama si care are doar 15 ani si vrea sa invete - nu mai publicati retete asa de evazive, scopul este sa fie pe intelesul tuturor, mi se pare ca unele nu au rabdare sa explice ca la "prosti". Aceasta fatuca, vecina mamei, mi-a marturisit ca de curand a vazut si facut o reteta de pe RC, dar ca erau toate scrise si explicate la foc automat si pana la urma nu i-a iesit. Plangand s-a dus la mama si cu ajutorul ei au reusit de au refacut reteta si le-a iesit, caci mama e mai experimentata. Poate ca vi se pare o prostie, dar mai bine va faceti timp suficient cand scrieti retetele sau le revizuiti la o zi doua si le publicati. Si banala explicatie "test cu batul" pentru unele novice face mult. Nu vreau sa mi-o luati in nume de rau, dar am vazut destule retete in care zice pui, pui si pui, fara nici o noima, scris tot cursiv.

Poate ca eu fac dizertatii pentru unele, dar fiecare reteta are farmecul ei cu o povestioara, nu e musai sa faceti la fel, doar fiti un pic mai explicite. Stiu ca invatam din greseli, dar asemenea esecuri pot face o persoana sa renunte daca nu este destul de ambitioasa.


In rest, imi doresc sa ne bucuram in continuare de reusite si esecuri, sa impartim bucurie si veselie in viata reala si cea virtuala, sa incercam sa fim mai buni, mai omenosi si mai intelegatori, mai ales ca se apropie si Sfintele Sarbatori de Pasti si sa tinem cat mai aproape de cei dragi! Cu aceasta ocazie va urez Un Paste Fericit tuturor crestinilor, oriunde v-ati afla!

Va multumesc!

Autor:Pupi

Comentarii