Mierea

Mierea este un aliment complet produs de albine in scopul de a le furniza mancarea pe timpul iernilor lungi. Utilizarea mierii in scopuri medicinale este consemnata inca din anii 1250 i.e.n. Desi a fost foarte populara de-a lungul istoriei, beneficiile ei au fost recunoscute stiintific abia in ultimii 50 de ani. Mierea e o solutie suprasaturata de zaharuri, acizi, vitamine, minerale si alte cateva componente minore. Principalele componente ale mierii sunt fructoza si glucoza.

Cum se obtine mierea?

Dupa cum spuneam mai sus, mierea este in principal, un amestec de zaharuri si apa obtinuta din nectarul plantelor. Producerea ei constituie sursa de hrana pentru alte albine. Acestea, spre deosebire de viespi si bondari, ierneaza ca si colonie care nu hiberneaza, ci raman active si se inghesuie pe cat posibil, pentru a conserva caldura.

Acest lucru implica existenta mancarii adunate din timpul verii – mierea fiind alimentul complet pentru albine ce le furnizeaza nutrientii si energia necesare supravietuirii in cele cateva luni de iarna. Un stup mediu are nevoie de aproximativ 9-13,5 kg de miere pentru a trece de o iarna tipica, albinele sunt capabile, daca au spatiul necesar, sa colecteze mult mai mult.

Mierea nu este in esenta un aliment produs pentru consumul uman, dar procesul poate fi manipulate in asa fel incat sa multiplice cantitatea de miere produsa intr-un stup, iar excesul practic "il furam" fara ca acest lucru sa fie in detrimentul albinelor.

Procesul de producere a mierii incepe cand o albina viziteaza o floare si aduna niste nectar. Acesta este depozitat intr-un "buzunar" separate de aparatul digestiv al albinei, dar legat cu acesta prin doua valve care se pot deschide in cazul in care albinei ii e foame. Dupa ce viziteaza intre 150 si 1500 de flori, buzunarul albinei se umple (poate tine pana la 70 mg de nectar – aproape de masa albinei insasi). In acest moment, albina se intoarce cu incarcatura la stup.

Cand albina care a colectat nectar se intoarce la stup (aceasta nu trebuie confundata cu albinele colectoare de polen, intrucat o albina nu va cara ambele substante in aceeasi "expeditie"), este intampinata de albinele "casnice", de obicei aproape de intrare, pentru a fi usurata de greutati. Nectarul este apoi dus in stup, unde incepe procesul de preparare al mierii. Conversia nectarului in miere presupune schimbari fizice si chimice.

Transformarea chimica implica adaugarea unei enzime la nectar, pentru a descopune zaharoza in componentele sale elementare: zahar, glucoza si fructoza. Chiar si dupa procesarea initiala, nectarul nu seamana deloc cu mierea.

Cum nectarul contine un procent de 80% apa, o noua transformare apare – eliminarea excesului de apa prin evaporare. Dupa ce solutia de nectar a fost procesata de enzimele adaugate de albinele din stup, mici picuri sunt depozitati in partea de sus a peretilor celulei si aici cunoaste nectarul ultima sa transformare in solutia groasa, siropoasa la care ne gandim cand spunem miere.

Evaporare apare ca urmare a doi factori: 

Temperature ridicata – aproximativ 35 de grade C constanta in interiorul stupului

Curentii de aer de printre faguri. Acestia sunt controlati de catre albine prin fruturarea aripilor intr-un efort coordonat. Bazaitul ce razbate din stup nu se datoreaza zborului, ci procesului de "evaporare fortata". Rezultatul este miera groasa, ce contine un procent de 17-18% lichide. 

Compozitia mierii

Mierea este in principal, un amestec foarte concentrate de zaharuri, continand si alte componente, in cantitati mici: enzime, vitamine, aminoacizi, antioxidanti etc. Principalele zaharuri din miere sunt fructoza si glucoza (de obicei, in raport de 1,2 : 1) si acestea doua reprezinta aproximativ 85-95% din continutul de carbohidrati al mierii. 

Component

Procentaj mediu

Apa

17,2 %

Fructoza

38,4 %

Glucoza

30,3 %

Zaharoza

1,3 %

Alte zaharuri

8,7 %

Acizi

0,5 %

Proteine

0,25 %

Minerale

0,17 %

Alte componente*

3,2 %

* inclusiv pigmenti, substante aromatizante, vitamine

Mierea este considerate o substanta "stabila", desi unele schimbari de culoare si gust pot aparea in timp. Aceste transformari se datoreaza influentelor continue a enzimelor asupra zaharurile din miere. Ca toate alimentele naturale, si mierea poate fi contaminata cu diverse substante, lucru care nu ar trebui totusi sa ingrijoreze populatia care o consuma in cantitati normale. Totusi, in ultimii ani, in Europa s-a descoperit miere cu urme de antibiotic utilizat pentru tratarea albinelor de diverse boli.