Istoria alcoolului

Termenul alcool este un cuvant de origine Arabica fiind format prin alaturarea particulei al si a cuvantului kohl o pudra folosita in Orient pentru colorarea sprancenelor. Paracelsus (1490 - 1541) este primul care asociaza termenul cu intelesul de "lichid volatil". In timpul secolelor al XII-lea si al XIV-lea, alcoolul era cunoscut drept "elixirul vietii".

Nu se poate spune cu exactitate cand a fost descoperit alcoolul, insa e un lucru cert faptul ca este un "bun" antic, nefiind, ca tutunul, un produs al civilizatiei.

Este totusi presupus ca alcoolul a aparut in ceea ce se numeste perioada agrara din istoria omenirii. Atata vreme cat au dus o viata nomada, oamenii nu au avut timp sa creasca diverse plante si sa experimenteze cu ele. In plus, nici nu manufacturasera inca vase in care sa depoziteze alcoolul. Primele culturi care stiau sa manufactureze alcoolul au mai mult de 20.000 vechime.

Beneficiile acestuia au incantat atat omul primitiv, cat si pe cel antic. Dar primul mare progress in fabricarea alcoolului a aparut atunci cand oamenii au inceput sa lucreze pamantul pe scara larga sis a cultive vita de vie. Egiptenii, acum 6000 de ani, savura vinuri obtinute din struguri si din palmier. De asemenea, produceau un predecessor al berii prin prelucrarea orzului. Asirienii de asemenea produceau bauturi alcoolice din struguri, smochine si seva de palmier. Grecii erau familiari cu vinul, iar peruvienii antici produceau "chica" – o bere obtinuta din porumbul Indian. Japonezii produc de milenii "sake" – o bautura ce poate fi toxica, obtinuta din orez.

Urmatorul pas in evolutia alcoolului este descoperira procesului de distilare, in jurul anului 800 i.e.n. pana atunci, alcoolul era obtinut ca rezultat imediat al fermentarii unor solutii dulci. Un anume Geber a descoperit aceasta metoda de spori efectele alcoolului si a fost ulterior adoptata pe scara larga de locuitorii Arabiei si Siriei.

La inceputurile ei, berea era aromata cu diverse condiment si ierburi. Abia ins ecolulul al XIV-lea s-a remarcat efectul pe care hameiul il are asupra acestei bauturi, imbunatatind gustul acesteia si facand-o si mai apreciata. Desi bauturile tari precum brandy – au aparut cam in aceeasi perioada, acestea nu au fost atat de populare initiale.

Desi alcoolul a fost mereu disponibil, problem cauzate de consumul excesiv de alcool au aparut mult mai tarziu, fapt ce are mai multe explicatii:Accesul la alcool era destul de limitat, fiecare manufacturandu-si doar pentru el bauturile; Concentratia de alcool era destul de mica, ceea ce produceau ei fiind niste bauturi slabe;Nu existau mijloacele de depozitare ale alcoolului, prin urmare, nici nu putea fi comercializat si pus la dispozitia doritorilor.

Date fiind aceste aspecte, este de inteles de ce betiile erau rare si apareau doar in cazul unor ritualuri de celebrare. Se pare ca starea de betie este un apanaj al civilizatiei. Artistii egipteni au desenat imagini ale petrecerilor egiptene in care atat femeile, cat si barbatii erau in stari de ebrietate avansate. Fenomenul capatase asa proportii, incat autoritatile egiptene au decis acum 6000 de ani reducerea locurilor in care se putea comercializa berea.

Pe masura ce timpul trece, se constata o si mai mare pasiune pentru consumul acoolului in exces in interiorul tuturor civilizatiilor. Dar dincolo de acest aspect, trebuie totusi recunoscut facptul ca sute de generatii au consumat alcoolul cu temperatie, privindu-l ca pe un aliment foarte valoros. Oamenii in varsta il consumau pentru proprietatile revitalizante, tinerii ca tonic etc. 

In Insulele Britanice, era o credinta generala ca berea are proprietati vindecatoare, prin urmare, clasa muncitoare isi cumpara zilnic aceasta bautura, fiind pus a ca importanta pe acelasi palier cu paine. Cei care munceau la camp primeau la masa zilnica si bere, pentru a creste capacitatea de munca si pentru a le diminua setea.