Bucataria canadiana - retete traditionale canadiene

Canada este, dupa cum se stie, o tara multi-etnica, prin urmare este o adevarata provocare sa identifici care sunt mancarurile canadiene. In general, dieta canadiana este similara celei americane si europene, bazata pe cereale procesate si produse lactate, carne de vita si pui, anumite fructe si legume, si cantitati peste limitele recomandate de sare si zahar. 

Mese zilnice

Canadienii au, in general, 3 mese zilnice: micul dejun, pranzul si cina. 

Micul dejun
se mananca dimineata, imediat dupa trezire. Mancarurile traditionale include oua fierte sau omleta, bacon sau carnati de porc fripti, cartofi prajiti, paine prajita, clatite cu sirop, cereale etc.

Pranzul
este o masa usoara, ce se mananca in mod traditional in jurul orei 12.00. Consuma mancaruri rapide, ce pot fi luate la pachet: sandwich, supa sau salata.

Cina
este cea mai importanta masa a zilei, fiind mai diversificata, ceea ce face si mai greu de identificat alimentele traditionale. In mod normal, se consuma carne – pui, porc, hamburger, vita tocata etc. combinata cu orez, paste, cartofi sau paine. Lista combinatiilor e nelimitata.

Lumberjack Breakfast

Povestea vremii spune ca "Lumberjack Breakfast" este un mic dejun care a fost servit pentru prima data in anul 1870, la un hotel din Vancouver. La vremea respectiva s-a dorit a fi un mic dejun consistent, potrivit pentru cei care desfasoara pe parcursul zilei o munca fizica grea. Este o imbinare intre cartofi wedges, bacon, oua si celebrele clatite canadiene cu sirop de artar. Optional se poate adauga peste cartofi sosul preferat.

Supa "Trei Surori" (Three sisters soup)

Aceasta este o supa care se pregateste in nenumarate feluri, dar trebuie mereu sa contina ingredientele considerate "de baza", cele trei "surori": porumbul, fasolea si dovleacul. De-a lungul anilor supa s-a raspandit in multe locuri si acum fiecare sustine ca ar avea reteta originala. Aceasta supa se pare ca are radacini adanci in Canada. 

Porumbul, fasolea si dovleacul s-au plantat de cand lumea si pamantul impreuna. Poporul aborigen (bastinasii canadieni) si in special femeile se ocupau cu semanatul plantatul, cresterea legumelor. Cu precadere semanau si cresteau porumb, fasole si dovleac. Porumbul sustinea fasolea care se catara pe el si crestea libera spre cer iar frunzele mari ale dovleacului tineu umbra radacinilor porumbului si ii asigurau umezeala necesara. 

Multe legende inconjoara istoria acestei supe... Triburile care traiau in partea estica a Canadei au ajuns chiar sa considere cele "trei surori", entitati spirituale si sustinatori ai vietii.

Painea bastinasilor canadieni (Bannock)

Bastinasii canadieni care traiau in preerie, in partile din vestul Canadei consumau mult carnea de bivol iar pielea o foloseau pentru confectionarea imbracamintei, a corturilor etc. In centrul Canadei, tribul Ojibwa consuma orezul salbatic pe care il culegeau din apele din Ontario si Manitoba, lasandu-l la uscat in prealabil, dupa care il prajeau. 

Popoarele care faceau comert cu blanurile cand au venit in contact cu bastinasii canadieni au introdus acestora o paine asemanatoare sconurilor scotiene. Aceasta paine a devenit cunoscuta rapid sub numele de Bannock. 

Bastinasii coceau painea asta pe pietre foartre fierbinti puse alaturi de un foc mare sau pe carbuni aprinsi. 

Piept de curcan cu "farsa"

Botezat, "gaina de India" de cuceritorii spanioli, care se credeau in India cand au descoperit Mexicul, curcanul si-a facut intrarea si in Franta, in 1570, la casatoria regelui Charles IX. Abia in secolul al XVII-lea, in apropierea localitatii Bourges, calugarii iezuiti au infiintat adevarate ferme de crestere a curcanilor. De aceea, in limbaj familial si astazi se mai obisnuieste ca localnicii sa ceara vanzatorului din piata un "iezuit" (gustoasa pasare fiind asociata cu calugarii care au impus cresterea si consumarea ei). 

Brillat-Savarin, care se declara "curcanofil", este insa cel care l-a consacrat in literatura gastronomica. 
Curcanul traieste si azi in stare salbatica in SUA si in Mexic, insa el a fost domesticit inca din timpurile aztecilor: gatit cu un sos de cacao, el reprezinta mancarea nationala a mexicanilor - "poblano de guajolte".

In SUA, curcanul este preparatul traditional de Ziua Recunostintei; si asta pentru ca, dupa sosirea primilor colonisti, acesta i-a salvat de inanitie. Americanii umplu curcanul cu paine neagra, il prajesc si il servesc impreuna cu sosul lui si cu gelatina, adaugand o garnitura de cartofi si piure de dovleac. 

In provincia francofona Quebec, din Canada, curcanul se serveste de Revelion, cu o "farsa" (umplutura) de legume sau pe baza de carne (porc sau carne slaba cu carnat).

Pate chinois vs Hachis Parmentier

O placinta cu carne si piure de cartofi, iata o reteta traditionala englezeasca. 

Preparatul isi trage numele de la Antoine-Augustin Parmentier, un chimist, farmacist, nutritionist si inventator francez, nascut la 17 august 1737, care dupa o excursie in Irlanda si-a dedicat studiul asupra cartofului si proprietatilor sale medicinale importante (combaterea tensiunii arteriale, imbunatatirea digestiei, circulatie etc). 

Hachis Parmentier este un gratin ce combina carnea acoperita de un strat de piure de cartofi si apoi trecut prin cuptorul incins pentru a forma deasupra o crusta. Exista mai multe variante ale preparatului, de la cele simple la cele de "haute cuisine".

La fel ca multe alte preparate englezesti si frantuzesti, ajunse pe taram canadian odata cu emigrantii din aceste tari, acest gratin, devine in provincia francofona Quebec, un gen de mancare regionala, nationala. 
Dar "Hachis parmentier" mai este cunoscuta in Canada si sub denumirea de "placinta chinezeasca"-"pâté chinois" - un fel de mancare asemanatoare, adusa pe aceste meleaguri de chinezii care au venit pentru a construi calea ferata din Canada. Diferentele sunt minore: se foloseste doar carne de vita, prajita impreuna cu ceapa in unt si pusa intr-un strat, in vas; se adauga un strat de boabe de porumb, apoi unul de cartofi piure- bine condimentati cu sare, piper si amestecati cu ceapa verde sau arpagic, taiat marunt; la final se presara un strat de branza sau cascaval ras si se da la cuptor. 

Specific acestei placinte din Canada - in special in Quebec si New Brunswick - este folosirea boabelor de porumb, in strat separat sau in amestec cu carnea folosita. 

Aceasta reteta a devenit foarte populara si este gatita in fiecare familie, restaurante si cantinele scolilor, deoarece poate folosi si resturile de carne din ziua anterioara, fiind, in acelasi timp, hranitoare si usor de preparat. 

Evident, se naste intrebarea fireasca: care este originea acestei retete? In 2009, Jean-Pierre Lemasson, sociolog la o prestigioasa universitatea canadiana incearca sa dea de urma acestui fel de mancare declarat "national" de catre provincia Quebec. Placinta chinezeasca - un fel de mancare tipica din Quebec - a fost selectata ca mancarea nationala a Quebec-ului, desi originea placintei este neclara si ramane contestata. Exista multe dezbateri in Quebec in ultimii ani, cu privire la originea sa. Cu toate acestea ea este considerata in partea francofona a Canadei ca parte a patrimoniului culinar din Quebec.

Ketchup cu fructe

In Quebec, unul din cele mai appreciate sosuri este Ketchup aux Fruits. Nu la fel de rosu precum ketchupurile cumparate, Ketchup aux Fruits de face pe la sfarsitul verii, cand fructele si rosiile sunt coapte concomitant. Este un sos pe care fiecare bunica din Quebec l-a facut, si cunoaste cateva variatiuni pe tema rosiilor, piersicilor, perelor, merelor, telinei si cepei.

Nanaimo bars

Acesta este unul dintre deserturile preferate ale canadienilor. Frumosul oras Nanaimo (British Columbia - provincia aflata in partea de vest si a treia ca marime din Canada) isi revendica reteta spunand ca aceasta este legata de Mable Jenkins, o gospodina casnica din Cowichan Bay care in jurul anului 1950 a participat la un concurs gastronomic organizat de o publicatie de specialitate "Ladysmith and Cowichan Womens Institute Cookbook" (aceasta carte de bucate a fost vanduta la vremea respectiva in scopul strangerii de fonduri). Reteta gospodinei (un desert propriu denumit de ea "Nanaimo Bars") a fost castigatoarea concursului si s-a impus cu succes. Odata cu aceasta recunoastere, reteta Mablei Jenkins a devenit faimoasa si apreciata pe intreg teritoriul Canadei. In scurt timp denumirea orasului unde locuia celebra gospodina s-a schimbat... si a dobandit numele "Nanaimo", dupa reteta castigatoare (desertul a ramas si astazi emblema orasului canadian).

In anul 1986, primarul orasului Nanaimo, Graeme Roberts in colaborare cu "Port Park Mall" a initiat un concurs, cu scopul de a gasi cea mai delicioasa si mai apropiata reteta "Nanaimo Bars" de cea originala. Concursul s-a desfasurat timp de 4 saptamani si a fost castigat de Joyce Hardcastle (reteta castigatoare a fost publicata pe site-ul oficial al municipalitatii din Nanaimo). 

Acest desert nu necesita coacere, nu include faina printre ingrediente si este realizat din trei straturi (toate trei delicioase). In timp, desertul a devenit apreciat in intreaga lume, initial in partea de nord a SUA si ulterior chiar in Europa.

Lemon Poppy Seed Cake
In Canada pe 11 noiembrie se sarbatoreste Remembrance Day, zi in care se comemoreaza soldatii canadieni. E cunoscuta sub numele de Poppy Day. In esenta, sunt semintele de mac emblema zilei. Aceste flori infloresc in campul Flanders, unde mii de soldati si-au pierdut viata in Primul Razboi Mondial.

Macul a devenit un simbol al amintirii celor ce au cazut in lupta datorita lui John McCrae. In amintirea acelor zile din trecut, canadienii au purtat la rever o mica insigna cu o floare de mac, pentru a arata intregii lumi ca nimic din curajul si sacrificiul eroilor lor nu a fost uitat.

Foarte cunoscuta este o poezie scrisa de John McCrae care se intituleaza "In flanders field". De aceea se onoreaza aceasta zi cu un desert cu mac.

Clatite canadiene

Clatitele au fost initial o componenta a traditiilor crestine, consummate in ziua de lasatul secului de dinainte de Paste. 

Clatita canadiana este o versiune mai groasa si mai pufoasa a acestui desert traditional, adus in Canada de catre europeni. Siropul de artar care acompaniaza negresit clatitele canadiene are propria sa istorie. Initial, s-a considerat ca a fost inventat de catre nativii americani ce au trait in Canada inainte de aparitia Europenilor pe acest continent. Procesul obtinerii s-a perpetuat, devenind in scurt timp un indulcitor utilizat frecvent de catre locuitorii Canadei, gratie faptului ca putea fi depozitat perioade lungi de timp si reducea dependent de proviziile trimise din Europa. Clatitele Canadiene constituie o combinatie perfecta intre istoria nativilor canadieni si cea a europenilor.

Victoria Sponge Cake

Victoria's Day e lunea de dinainte de 25 mai si e sarbatoare nationala declarata in cinstea aniversarii Reginei Victoria, nascuta in 24 mai 1819. Festivitatile au inceput in 1845, aceasta zi devenind sarbatoare nationala in 1901. Acest tort era desertul preferat al Reginei Victoria, de unde ii vine si numele, pe care il servea alaturi de ceaiul de dupa amiaza.