Dieta in ADHD

ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) se traduce in romana prin Deficit de Atentie / Tulburare Hiperkinetica si se refera la un comportament bazat pe o combinatie dintre neatentie, hiperactivitate si impulsivitate ce afecteaza buna functionare a individului la scoala sau acasa. Simtomele comune includ: instabilitate psihica, anxietate, impulsivitate, ostilitate, capacitate redusa de concentrare, dereglari ale somnului, sureri de cap, migrene si disconfort abdominal. Persoanele ce sufera de ADHD prezinta de multe ori, un istoric precum: greutate la nastere scazuta, alergii sau probleme autoimune. Barbatii sunt afectati in mai mare masura decat femeile, hiperactivitatea fiind mai comuna la cei de gen masculini, iar inactivitatea fiind mai comuna persoanelor de gen feminin.

ADHD se manifesta chiar si in perioada adulta, insa simptomele tind sa se diminueze in timp. Principala categorie afectata de aceasta boala este formata din copii, intrucat ei traverseaza o perioada in care factori nutritionali si de mediu influenteaza pozitiv sau negativ dezvoltarea si functionarea creierului.

Stabilirea legaturii dintre dieta si afectiunea ADHD
In 1981, Colquhoun si Bunday au efectuat un studiu amplu pe copiii cu ADHD si au descoperit cateva semne fizice: deficienta de acizi grasi esentiali, sete excesiva, poliurie, par si piele uscate. In urma acestor descoperiri, s-au facut numeroase cercetari pentru a intelegi factorii nutritionali implicati in ADHD. Pe langa deficienta de acizi grasi esentiali, s-a constatat in randul copiilor cu ADHD si o deficienta de fier si zinc.

Acizii grasi au un rol structural si functional in dezvoltarea sistemului nervos central si constituie un factor cheie in dezvoltarea ADHD. Cele doua tipuri de acizi care sunt in mod special importanti in acesta afectiune sunt acidul eicosapentaenoic (EPA) si acidul docosahexaenoic (DHA). Acestia se obtin prin covertirea acidului linolenic alfa (ALA). Insa, procesul de conversie poate fi unul problematic, intrucat factori genetici si de mediu (inclusiv dieta) pot influenta in mare masura capacitatea individului de a converti ALA in EPA si DHA.

Cele mai bogate surse de LA sunt semintele de floarea soarelui, soia, alune si susan ce ar trebui consumate cu alimente bogate in ALA precum uleiul de canola sau de alune. In ciuda continutului sau scazut de ALA, uleiul de masline este recomandat datorita faptului ca e bogat in grasimi mononesaturate ce au efecte benefice asupra organismului. Alte surse de ALA sunt verdeturile: spanacul, coriandru, menta, patrunjel, busuioc.

Cand vorbim de surse de EPA si DHA, pestele si fructele de mare sunt cele mai bune surse: somonul, crapul, macrou, sardine, heringi si ansoa - sunt toate alegeri potrivite. Tonul este catalogat si el ca un peste gras, dar procesul de conservare conduce la o pierdere accentuata de grasimi. Multe specii de peste sunt mai predispuse la a contine cantitati mari de agenti poluatori precum mercur, de aceea persoanele cu ADHD si toti copii sub 16 ani ar trebui sa evite sa manance rechin sau peste spada. DHA se mai gaseste in ficat si in galbenusul de ou, acestea trebuind incluse in alimentatia zilnica.

Doza zilnica recomandata de EPA si DHA este de 500 mg, pentru a evita deficientele functionale ce pot fi provocate de lipsa acestor acizi. Totusi, indivizii cu ADHD pot avea necesitati mai mari. Doza normala saptamanala de 3500 mg se pot obtine din ~3 portii de somon in fiecare saptamana. O portie de macrou contine 2700mg de EPA si DHA, iar batogul contine 170 mg. Daca pentru oamenii sanatosi aceste variatii nu conteaza atat de mult, indivizii cu ADHD pot prezenta consecinte semnificative. De aceea, suplimente de untura de peste sunt deseori recomandate pentru a garanta o cantitate suficienta de EPA si DHA. Studiile au aratat ca aceste suplimente diminueaza simptomele in unii copii ce sufera de aceasta afectiune. Mai mult decat atat, aceste suplimente sunt considerate "sigure" si chiar aduc si alte beneficii sanatatii, in special in sfera protectiei cardiovasculare. In ciuda acestor rezultate, studiile efectuate pana in prezent nu au stabilit cu exactitate dozele zilnice optime si eficienta unui astfel de tratament.

Antioxidanti
Antioxidantii protejeaza organismul, de aceea este bine sa mancam zilnic alimente care contin astfel de substante. Minim 5 portii de fructe si/sau legume zilnic ar trebui sa furnizeze o cantitate suficienta de antioxidanti.

Fier
Carenta de fier a fost asociata cu afectiunea ADHD din randul copiilor (grupul de copii cu carenta de fier afectati de ADHD era mai afectat de aceasta deficienta decat grupul de copii cu carenta de fier neafectati de ADHD). Nivelul scazut al fierului din sange a fost corelat cu simptome ADHD mai severe si cu deficite cognitive mai accentuate. Alimentele bogate in fier: carne rosie, cereale, caise – ar trebui sa se regaseasca in dieta persoanelor cu aceasta afectiune. Uneori, chiar si suplimentele de fier sunt necesare.

Zinc
Zincul are numeroase functii in organism, deficienta acestui mineral fiind suspectata ca are efecte in dezvoltarea ADHD. Copiii afectati de aceasta boala care au fost tratati cu zinc au manifestat o reducere a hiperactivitatii, a impulsivitatii si a simptomelor de socializare deficitara.
Alimente bogate in zinc: fructe de mare, ficat, muguri de pin, cereale integrale etc.

Aditivi alimentari sintetici
O parte din aditivii alimentari sintetici – coloranti, aromatizatori, conservanti s-au dovedit a avea o legatura cu intensificarea hiperactivitatii la copii (atat cei cu ADHD, cat si cei fara.)
Urmatorii aditivi au cauzat reactii adverse la copii: E102, E104, E107, E110, E122, E123, E124, E128, E133, E142, E150, E151, E154, E155, E180, E220, E221, E222, E223, E224, E226, E227, E228, acid benzoic, benzoat de sodiu, dioxid de sulf.

Modul de functionare al dietei
Dieta ADHD functioneaza prin alimentarea organismului cu acizii grasi de care au nevoie creierul si sistemul nervos central pentru a functiona eficient. In plus, dieta subliniaza importanta aportului de fier si a zinc si rolul pe care carenta de aceste minerale il are in accentuarea simptomelor provocate de ADHD. Totusi, suplimentele alimentare trebuie luate doar la sfatul medicului.

Beneficiile dietei in ADHD
Beneficiul cel mai important al acestei diete consta in faptul ca furnizeaza organismului categoriile corecte de alimente ce sustin necesitatile nutritionale ale creierului si ale corpului. Aceasta dieta asigura o buna crestere si dezvoltare a copiilor si, totodata, sustine sanatatea generala a organismului la orice varsta. Dieta vine in sprijinul celorlalte strategii de tratament – inclusiv medicatia – si ajuta la imbunatatirea calitatii vietii si la extinderea posibilitatilor de educare la persoanele afectate.

Precautii
O dieta care sa lupte impotriva ADHD mai detaliata trebuie urmata doar dupa un consult cu un medic de specialitate, mai ales atunci cand este vorba de copii. Suplimentele nutritionale trebuie luate doar la sfatul medicului si doar in conformitate cu instructiunile producatorului.

Riscuri
* S-au cunoscut cazuri in care suplimentele de untura de peste luate in paralel cu medicatie stimulanta au accentuat starile de hiperactivitate la unii indivizi afectati de ADHD.
* Suplimentele de untura de peste pot reduci timpii de coagulare ai sangelui, prin urmare nu ar trebui administrate concomitent cu medicatie anticoagulanta.