Interviu cu Mery, Bucatarul lunii Iulie!

(0)

2009-09-03 00:00:00

Mery, castigatoarea concursului Bucatarul Lunii Iulie, ne-a acordat un interviu in care ne vorbeste depre pasiunea gatitului, despre familie si despre capacitatea de acomodare. E, fara indoiala, un interviu relaxant, in care veti descoperi o persoana usor nostalgica, dar adaptabila, usor traditionala, dar deschisa la nou, sobra, dar si ironica, in acelasi timp.

Ce ne poti spune despre persoana din spatele id-ului Mery?

Incep prin a ma prezenta, numele meu este Mariana si am 31 de ani. Sunt din Brasov ,oras de care ma leaga multe amintiri dragi.Sunt casatorita si am doua fetite scumpe, Teodora de 3 ani si jumatate si Anastasia de 1 an si jumatate. Acum locuiesc in Alcala de Henares, orasul natal a marelui poet, dramaturg si nuvelist Miguel de Cervantes.

Ce conjuncturi ale vietii te-au dus in Spania?


Destinul, destinul... si aventura, pentru ca mi-am luat inima in dinti si am plecat in lumea asta mare. O aveam pe sora mea aici si am venit la ea si apoi m-am decis sa mai raman. Timpul a trecut si l-am cunoscut apoi pe sotul meu, cu care am intemeiat o minunata familie. Si asa au trecut deja 7 ani de cand am plecat din tara.

Ce a insemnat pentru tine desemnarea titlului de Bucatarul Lunii? Cum ai ajuns sa castigi concursul?

A fost o bucurie pentru mine, am fost placut surprinsa, nu m-am asteptat!
Cum am ajuns sa castig... nu stiu, pentru ca pe oricare dintre concurente o vedeam castigatoare, mai putin eu. Si pe aceasta cale le felicit inca o data!

Cum ti-ai defini activitatea in bucatarie?

Petrec mult timp in bucatarie (una din pasiunile mele), imi place sa gatesc mereu retete noi si cand dau gres...ca se intampla (cand te astepti cel mai putin ), atunci improvizez. Imi rasfat familia si prietenii de cate ori am ocazia. Ajutata tare mult de voi cu idei, retete noi si sfaturi.

Cand a fost primul tau contact cu bucataria?

Uf... pe la varsta de 14-15 ani, cand mama m-am lasat sa "imi bag si eu nasucul" prin bucatatre. Chiar daca mancarea pe care o faceam nu era comenstibila si mereu ajungea la catel, nu am renuntat.Apoi, in 2-3 ani, mama mi-a cedat locul ei de la bucatarie. Pentru ca incepusem deja sa gatesc si mancarurile mele erau deja savurate si de invitati.

Cand vei facilita primul contact cu bucataria al copii tai .Ce-i vei invata prima data sa faca in bucatarie?


Dat fiind faptul ca am doua fetite, le va veni si lor vremea. Timpul e cel care le va rezolva pe toate . Cert e ca un le voi forta, cand vor dori ele. Dar asta nu va insemna ca vor ajunge niste domnisoare nestiind sa faca nimic. Dar cred ca primul pas Teodora l-a facut. Ii place sa vina si stea cu mine in bucatarie, mai ales cand fac "prajiturica".
Cum deja ii place sa stea cand fac ceva dulce, cred ca dulciurile o vor atrage in primul rand. Iar ceea ce o voi invata, e ca prima data sa faca ordine, inainte de a se apuca de treaba. Eu nu pot face nimic pana un vad toate aranjate la locul lor. Poate sunt un pic "maniaca", dar nu numai in bucatarie sa vad totul ordonat si pus la locul lui, ci si in casa.

Care e cea mai mare reusita culinara?

Uf... nu m-am gandit la asta pana acum. Sa fie oare salata de langostine care mi-a adus acest polonic? Ar mai fi cateva, dar nu va voi plictisi cu ele.

Dar cel mai mare esec (culinar, bineinteles)?

Ooo ... imi aduc aminte. Sigur ca exista si esecuri imi aduc mult mai repede aminte de ele. Am facut o data un tort de ciocolata, blatul si crema erau din aceeasi compozitie, batute pe aburi. Cum nu s-a intarit, am mancat putin din el cu lingura si restul l-am aruncat . Si cel mai frumos a fost ca il facusem de Craciun, daca imi aduc aminte (de sarbatorile de iarna, asta e cert) si ramasesem atunci fara tort. Pentru ca timpul un imi mai permitea sa fac altul. Si aici lista poate continuua, cu o alta prajitura la care nu mi s-a batut spuma si am inlocuit-o cu frisca. Cand se poate improviza e bine, mai rau e cand nu se poate face nimic.

Ce iti lipseste cel mai mult din bucataria romanesca?

Ar fi cateva, nu o sa va plictisesc cu lista mea, dar va enumar cateva care in bucataria spaniola nu sunt: visinele, gogosarii murati, faina de malai, telina radacina, leusteanul. Situatia ne-a invatat sa renuntam la ele si, cand se poate, le mai inlocuim. Gogosarii la zacusca ii inlocuiesc cu ardeii rosii, smantana aici e o idee mai groasa decat laptele, a trebuit sa o inlocuiesc cu iaurtul griego (grec) si multe altele.

Ce iti place cel mai mult la bucataria spaniola?

Fructele de mare (cu sepie, calamari ,langostine-creveti in primul rand, si apoi restul). Si pe aceasta cale profit si fac o propunere de a deschide un subiect cu fructele de mare (retete si curatirea lor).
Si apoi faptul ca mancarurile sunt mai usoare, dieta lor mediteraneana. Felul lor de a gati, ca nu e asa laborios ca la noi. Pentru ca aici timpul e inamicul nostru.

Care sunt pasiunile tale?

Gatitul in primul rand. Ca de restul pasiunilor am mai putin timp. Imi place sa calatoresc, au foarte multe locuri frumoase, dar ce imi lipseste de acasa sunt drumetiile pe munte. Si o alta pasiune daca ii pot spune asa e sa ma joc cu fetitele mele.

Cand si cum a avut loc intalnirea cu membrii comunitatii RC?

Au trecut deja 2 ani .Si v-am gasit din intamplare cautand cateva site-uri de retete culinare.

Ce ai schimba la acesta comunitate?

Nu as schimba nimic, sa ramana asa cum este. Sa aiba si mai departe atmosfera calda si prietenoasa ca si pana acum.

Un ultim gand adresat comunitatii.


O imbratisare pentru voi, toti cei care m-ati facut dependenta de acest site.