Interviu cu Veronica - Bucatarul Lunii Decembrie

O veche zicala spune ca: "ziua buna se cunoaste de dimineata", si as completa ca anul bun se cunoaste dupa luna ianuarie. Pentru prietena noastra Veronica, anul 2008 a inceput cu un Polonic de Aur - desi e virtual - la concursul RC al acestei luni. Recunosc ca, am simtit curiozitatea de a o cunoaste un pic mai mult pe Veronica, decat din mesajele scrise pe forum si m-am decis sa ii trimit un mesaj privat cu intrebarea: pot sa iti fac eu interviul? Nu aveam nimic pregatit, nici o intrebare, doream sa vad raspunsul si nu s-a lasat deloc asteptat.

Nu pot sa imi adjudec meritul acestui interviu, pentru ca Veronica, sincera, deschisa, volubila, mi l-a pus direct pe tava. Mi-a ramas sa scot mai mult intrebarile din raspunsurile ei, decat sa imi incalzesc eu "imaginatia" cu ce pot sa o intreb, ca sa pot obtine cat mai multe informatii. Multumesc Veronica !

Dar sa las introducerea si sa v-o prezint pe castigatoare:

Reporter: Cine esti tu?

Veronica : Ma numesc Szamcsek Veronica, am 31 ani, sunt varsatoare, 5.02.1977, de nationalitate ceha, nascuta in judetul Caras Severin si stabilita cu parintii mei in Arad de 20 de ani.

Aici, in Arad mi-am facut toate scolile si pot sa zic ca m-am adaptat foarte repede. Inainte de liceu visam sa devin invatatoare si am reusit sa termin Liceul Pedagogic. Apoi n-am fost multumita si voiam sa ma fac procuror; am terminat si dreptul, m-am licentat la Academia Bucuresti. Functia de procuror trebuia sa o am numai in anumite conditii... grele, zic eu...n-am avut posibilitati asa groase financiare, asa ca m-am angajat temporar ca jurist, in Arad, la o reprezentanta auto, unde am lucrat trei ani, apoi m-am orientat spre Spitalul Judetean, ca secretar, timp in care m-am maritat si apoi in cateva luni am ramas insarcinata. Acum, momentan, stau cu copilul acasa - mi-am prelungit un an fara plata, deoarece nu am cu cine lasa copilul, pe Stefan, urmand ca din luna noiembrie anul acesta, sa ma intorc inapoi la Spitalul Judetean , la serviciu.

R : Cum ramane cu functia de procuror pe care ti-ai dorit-o?

V : Functia de procuror, pe care mi-am dorit-o, s-a cam dus, deoarece familia este pe primul loc. Ma declar o familista convinsa si niciodata nu voi putea lipsi de acasa ore in sir din cauza serviciului.

R : Aparte de arta culinara, mai ai si alte placeri?

V : Imi place sa sofez, sa conduc masina... radeti!...sunt nebuna de legat, imi place foarte mult. Ascut orice fel de muzica. Prefer muzica tehno, trance, house, disco.

R : Cum te definesti ca persoana?

V : Sunt o fire optimista, sunt foarte spontana. Detest minciuna si prostia. Merg pe principiul: " ce tie nu iti place, altuia nu-i face". Sunt foarte sensibila. Nu imi plac certurile. O fire care nu pot tace: spun omului verde-n fata ce am de zis si prefer sa mi se spuna la fel, bun-rau, asa cum o fi.

Sunt credincioasa, ceea ce m-a ajutat foarte mult in viata si ce ma ajuta este rugaciunea. Merg la biserica sa ma reculeg, sa-mi recunosc greselile si sa ma umplu de forta si putere, pentru viata de zi cu zi, care la noi in Romania, este asa cum este. Consider ca fara Dumnezeu n-as fi reusit si nu pot sa traiesc! De religie sunt catolica.

Cateodata sunt asa de buna, de ma ia omul de proasta, da noroc ca am experienta si nu ma las prostita! M-am ars de multe ori si asta m-a calit in viata. Am gresit de multe ori si am invatat din greselile mele.

R : Ce poti sa ne spui despre primii pasi in arta bucatariei?

V : Sunt o fire modesta si am sa ma exprim pe intelesul tuturor si nu voi folosi cuvinte din dictionar: in timpul cat am stat cu Stefan acasa, de cand s-a nascut, mi-am descoperit noua mea pasiune... si cea mai draga... gatitul. Acum pot sa spun ca, n-as concepe viata fara ca sa fac torturi pentru familie, torturi la comanda, prajituri, etc.

Am stat si am meditat destul de mult, zic eu, asupra pasiunii mele. Am zis ca este doar o refulare a mea care tine doar pana voi merge la seviciu, dar nu este asa. Efectiv, ma relaxez cand fac torturi.

Rudele mele, prietenii... familia acum s-au mai obisnuit cu "nebunia" mea, dar la inceput erau socati : cum de eu, care nu stiam sa-mi fac nici cartofi prajiti, in facultate, acum fac torturi la comanda. Ei, uite, asa ! Viata iti rezerva multe ... Consider ca sunt la inceput, n-am nici un curs de patiserie, nici o specializare in domeniul asta, dar vreau sa fac un curs, ca asa cere legea. Legea este foarte drastica in ceea ce priveste deschiderea unei patiserii. Este foarte mult... cel putin asa mi se pare mie!

Inainte de a ma marita, nu faceam mancare, ca facea mama in weekend si luam cu mine... Vineri mergeam acasa la parinti si mama ma tot striga in bucatarie sa vin sa-mi arate cum se fac x,y,z,... eu ripostam, sa-mi deie pace ca am treaba. Da, invatam si nu ma interesa gatitul. Am stat destul de mult singura in facultate, fiind la 50 de km de parintii mei... am mai invatat cate ceva: sa fac snitel, cartofi prajiti si un chec simplu.... vai, a fost o catastrofa de chec prima data... n-am stiut cum sa bat ouale, ce mai... nebunie curata, dar nu m-am lasat.

Timpul a trecut, m-a gasit sotul si eu pe el, ne-am casatorit si viatamea a inceput. Ma gandeam: Doamne, cum m-oi descurca cu gatitul sa nu ma fac de rusine ! Noroc, ca sotul meu nu este sensibil la mancare, mananca orice, asa ca si mine, si le-am invatat pe rand, pot sa zic. Cand a venit pentru prima data sotul la mine acasa, inainte de a ne casatori, el a facut pizza... eu nu stiam cum se face, habar n-aveam. Mi-era o rusine de imi venea sa intru in pamant! Si uite asa, timpul a trecut, a trecut... mi-am cumparat carti de bucate si m-am pus pe treaba. Nu pot sa zic ca a durat foarte mult si am invatat multe. Va spun sincer ca multe feluri de mancare le nascoceam asa din cap, si iesea ceva super. Si acum fac la fel!

Am un sot extraordinar, care ma ajuta enorm, E un sot model, pot sa spun. Fara el nu as fi eu insumi.

R : Treaba cu nascocitul unor felui noi de mancare este tipic tuturor celor care le place sa gateasca. Iti amintesti de primul tort?

V : In anul 2005, in luna februarie, de ziua mea, am facut primul meu tort. Ma gandeam ca cine stie ce opera am facut. Toata lumea a ramas mirata cum am facut eu tort si am facut si cativa trandafiri! M-am inspirat de pe diverse site-uri culinare si asa am invatat multe. Apoi a urmat tortul pentru sotul meu pe 28 februarie... si tot asa, tot mai multe si tot mai bine aratau.

R : Ce iti place cel mai mult sa gatesti?

V :- Imi place in mod expres sa fac torturi, dar imi place sa si gatesc mancare: ciorbe, fripturi, aperitive, mai mult le inventez sau le adaptez. Nu pot respecta cu strictete o reteta intocmai.

R : O artista adevarata, dedicata artei sale. Ai un tort preferat?

V : Fac orice fel de torturi, nu am preferinte.

Multa lume este dezamagita cand aude de torturi cu creme, isi imagineaza crema gretoasa. Da, daca a mancat undeva ceva gretos, care nu era bun, tine minte si alta data sigur nu mai mananca. Daca, cremele nu sunt facute corect, ies gretoase de la unt sau margarina. Chiar si eu, in cofetarie, candva am mancat crema gretoasa... si am ramas dezamagita pana am facut si eu si am vazut cum sta treaba.

R : Iti place foarte mult sa ornamentezi ?

V : Nu-mi plac mancarurile ornate fara gust, ma refer si la prajituri sau torturi. Totul, oricat de simplu ar fi, daca e ornat cu gust, arata nemaipomenit.

R : Cum ai descoperit RC?

V : Asa cum am spus, am invatat multe de pe diverse forum-uri culinare. Asta e adevarul ! Nu m-a invatat nimeni, nimic ! Singura m-am pus si asa cum am stricat multe ingrediente, acum nu mai stric nimic.

Am descoperit acest forum dand search pe google... mi s-a parut un site linistit, de unde am multe de invatat si am zis: "hop si eu in casuta mea potrivita". Aici imi pot expune "nebuniile" culinare, de la modeste pana la extravagante, de fapt aici imi pot expune orice.

Ce imi place aici, este ca esti rasplatit pentru ceea ce faci: prin titluri, premii. Sunt virtuale, normal, dar merg la suflet si iti incarca bateriile.

Cand am castigat Polonicul de Aur, m-au laudat la toti. Pentru altii, n-are nici o semnificatie, dar pentru mine inseamna ceva, mi-a uns sufletul efectiv, si mi-a dat si mai mare incredere in mine. Cred ca asa ar trebui sa faca toate forumurile. Ma simt bine cand pot invata de la alte culinarese desavarsite cate ceva, sau mai mult, imi place sa dau explicatii, sfaturi in masura in care stiu. Ma simt foarte ACASA aici , pe forumul asta si nu il voi parasi in graba. Echipa de conducere a acestui site mi se pare linistita - asa cum am mai spus, o echipa cu picioarele pe pamant, sanatoasa si asta e cel mai important.

R: Ce ne mai poti spune despre tine?

V: In luna octombrie am deschis un blog (adica un jurnal pe internet), unde m-am gandit sa-mi pun toate retetele preluate, inventate, retete adaptatedupa o reteta originala, etc. Aici sa fie mica mea casa, de fapt l-am si numit CASA MEA - VERONICA. Pun aici nu numai retete culinare ci si altele: poze de familie, calendar crestin catolic etc. Zilnic, in acest blog, daca am ceva de pus, pun, la fel cum si pe RC. Va pun cateva imagini.

http://veronicascakes.blogspot.com/search/label/TORTURI
http://veronicascakes.blogspot.com/search/label/Dulciuri
http://veronicascakes.blogspot.com/search/label/Mancare

R: Ce parere ai despre concurs ?

V: Concursul de pe acest forum mi se pare ceva interactiv, ceva din care avem de invatat multe, ceva care ne stimuleaza si mai mult. Parerea mea este ca numai de invatat avem unele de la altele... retete sa fie cat mai variate si corect facute; cel care ne citeste si vrea sa gateasca o reteta sa-i fie usor si la randul lui sa invete si el. Nu este tot una sa citesti o reteta si sa te apuci sa o executi, sau sa o vezi in imagini facuta. Cel putin eu asa am inceput sa invat, dupa imagini.

R: Cum ai decis sa participi la concurs?

V: Cum m-am decis sa particip? Simplu: fara teama sau retinere... dar nu ma gandeam sa castig, ci efectiv sa am si eu mancarica mea acolo langa celelalte bunataturi. Pentru mine nu presupune efort sa gatesc, din contra, ma relaxez si imi face placere.

R: Ai urmarit rezultatele votarii?

V: Rezultatele votarii nu le-am urmarit! Nu asta conta pentru mine. Pentru mine a fost important ca a placut reteta la multi!

R: Ce poti sa ne spui despre comentariile fetelor?

V: Despre comentariile fetelor pot sa spun ca fiecare avem dreptul sa ne spunem ceea ce simtim, cel putin eu asa fac. Nu-mi plac oamenii cu doua fete. Ar fi culmea ca si aici, virtual, sa ne mintim; practic castigam, daca da, doar premii virtuale...nu?

R: Cum ai primit vestea ca ai castigat concursul?

V: Eu am ramas uimita ca am castigat, dar nu pot mintii ca nu m-am bucurat ca o nebuna... am zis apoi la cine am apucat: sot, parinti, prieteni care , apoi m-au pus sa le dau explicatii de ce fel de concurs este.

R: Cum gasesti atmosfera de pe forum?

V: Nu stiu ce sa zic, dar e simpu: fiecare spune ce gandeste sau ce urmareste. Ne punem retete de care dorim, pe care suntem in stare sa le executam si le punem in imagini, ca apoi sa venim aici sa le prezentam. Nu poti spune despre oamenii de aici ceva pentru ca nu ii cunoastem in realitate si eu cred ca nu putem judeca dupa ce scrie fiecare. Toata lumea sa se gandeasca ca fiecare dintre noi, in parte, avem talentul nostru si sa primim ceea ce meritam si sa nu fim invidiosi si rautaciosi in scris cu ceilalti, care sunt mai talentati, poate decat noi. Toate retetele sunt interesante si fiecare reteta are farmecul ei.

Consider ca numai de invatat avem de la cei mai talentati ca noi. Cel putin asa am facut eu: am invatat de la cei mai talentati; asa se invata.

Sfaturile pe care le-am dat pe forum sau care le voi da, sunt cu titlu informativ si cum am trecut si eu la randul meu prin nestiinta si nepricepere, as vrea ca altii sa invete asa cum am invatat eu. Intotdeauna sunt curioasa cand apare o reteta noua sa vad, oare ce e? cum e? si daca imi place, mi-o salvez.

Cateodata, cuvintele ne pot insela pe forum... si oamenii, normal, inteleg ce ai scris tu... dar poate cuvintele n-au fost scrise bine. Eu acum cand scriu ma uit de trei ori: oare am scris bine? sa nu cumva sa se inteleaga altceva din ce am scris. Fiecare mai gresim dintre noi si e firesc ca trebuie sa iertam, ca la randul nostru sa fim iertati.

Iubesc toata echipa de pe acest forum, sunt multe fete pricepute si talentate. Le doresc sa invete tot mai multe asa cum si eu mai am de invatat: o gramada. Intru foarte des pe acest forum si repet, n-am sa-l parasesc in graba, numai daca ma scoateti cu matura de aici.

 

R : Un gand pentru viitor?

V : Pe viitor, m-am decis - si sigur va iesi ceva de aici - sa-mi fac un laborator de cofetarie, unde sa-mi pot decora si face linistita torturile mele. Asa mi-a intrat in sange arta asta. Nu voi renunta niciodata la asta, ba din contra am sa muncesc tot mai mult la ea. Vreau sa imi fac o mica afacere din asta. Inca mai am multe de invatat, foarte mult; nu consider ca ma opresc aici cu stiinta.

Viata e prea scurta ca sa nu facem ceea ce ne dicteaza inima si sufletul !

O sa radeti acum, dar... mi-am imaginat cu cateva luni in urma, ca fac parte si eu dintr-o echipa de coordonare, care are un site si totul merge struna, dar astea raman deocamdata vise...

R: Stim cu totii ca de multe ori visele sunt dorinte ascunse de care inca nu ne dam seama, dar ca nu intotdeauna raman vise. Se intampla si cazuri fericite cand devin realitate. Iar tie aceasta dorinta ti se va implini: Esti invitata sa faci parte dintre membrii Clubului Editorial RC. Admin iti va permite accesul si atunci pe langa retetele minunate pe care le pui, te asteptam si cu articole, interviuri, sau ceea ce doresti sa publici. Iti doresc mult succes, in numele echipei redactionale!

Cum spune Veronica

Nu judecati ca sa nu fiti judecati! si Omul, in viata isi primeste ceea ce merita!

Va iubesc, Veronica.

R: Multumesc Veronica pentru amabilitatea de a-mi permite sa intru in intimitatea ta si iti doresc mult succes in continuare la viitoarele concursuri: multe polonice, in activitatea clubului, in realizarea dorintei de a deschide afacerea ta, in viata de familie ...

Sincer, credeti ca se mai poate spune ceva?

Club Editorial Retete CulinareAutor: Maria Mihulescu
Comentarii Forum: ILUZII si IMPLINIRI - interviu