Alegeti rosii coapte si carnoase. Spalati-le, scurgeti-le, curatati-le de codite si feliati-le. Treceti-le prin masina de separat seminte si pielite. Puneti zeama obtinuta la fiert, in vas smaltuit, pe o tabla groasa, asezata deasupra flacarii de la aragaz.
Fierbeti in vase joase, cu gura larga si repede, deoarece fierberea indelungata da o culoare bruna bulionului. De asemenea, se face in clocote, pentru a distruge toate bacteriile care produc fermentarea. Amestecati in vas cu o lopatica de lemn pentru ca fundul vasului trebuie bine ferit in timpul fierberii, ca sa nu se prinda bulionul de el.
Adaugati spre sfarsit, dupa ce ati scazut suficient zeama, sarea, (adaugata mai devreme, innegreste si ea bulionul) si zaharul (se pune numai dizolvat in foarte putina apa fierbinte), apoi mai dati cateva clocote.
Eu nu folosesc nici un tip de conservant.
Turnati fierbinte in sticle sterilizate si incalzite, capsati si dati la dunst uscat, intre paturi, pana se raceste complet. Eu pun bulionul in sticle de 500 ml de plastic pe care, numai la umplere, le scufund intr-un vas cu apa rece, care ajunge pana la buza sticlei, apoi insurubez dopul.
Inainte de a le pune intre paturi mai strang o data dopurile. Dati la camara. Un bulion bine preparat trebuie sa fie de culoare deschisa si placut la gust.