ConsommĂŠ Ă la Pompadour

[lucia_bp]

Sa o cunoastem pe Madame de Pompadour

Despre Ludovic al XV-lea, venit mult prea tanar la tron dupa moartea regelui Ludovic al XIV-lea, se poate spune ca era un rege cu un temperament melancolic, afectat de moartea parintilor si a fratelui sau si care, traieste cu dificultate propriul rol la Curte, simtindu-se apasat de prea multe ceremonii.
La 15 ani se casatoreste cu Maria Leszcynski si din casatorie are zece copii. Frumos si carismatic, regele era numit “ Cel Mult Iubit ”.

La jumatatea secolului al XVIII-lea, curtea regelui Ludovic al XV-lea era una dintre cele mai pretentioase curti regale ale lumii. Regele, la acea vreme, avea privilegii nelimitate, printre care acela de a construi in jurul sau o suita de metrese, in ciuda casatoriei, considerata doar o alianta obligatorie.
Aceasta deschidere crea adevarate razboaie reci intre doamnele de la curte, fiecare dintre ele incercand, prin mijloace dintre cele mai injuste, sa intre in gratiile regelui.
Lupta se dadea, de fapt, pentru titlul de metresa oficiala. Acest titlu conferea purtatoarei putere absoluta peste inima regelui si prin aceasta, peste tot ceea ce stapanea el.
De facto, o metresa oficiala avea parte de rasfaturi si libertati cu mult mai extinse decat a regina insasi. Iata de ce acest titlu, care astazi pare mai mult un afront, in urma cu aproape trei secole, reprezenta una dintre cele mai ravnite pozitii la curtea regelui Ludovic al XV-lea.

S-a spus adesea ca in spatele fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica si ori de cate ori pe scena politica sau in viata mondena apare un personaj carismatic, lumea se inghesuie sa vada cine ii sta alaturi.
Daca mai toti vorbesc cu placere despre femeile care i-au fericit pe barbatii lor, mai nimeni nu aduce in discutie si femeile care i-au nenorocit... Si nu doar pe partenerii lor, ci popoare intregi. Istoricii sunt astazi de acord ca o astfel de “ femme fatale “ a fost si renumita doamna de Pompadour. O frumoasa curtezana care, fara sa vrea, a batut primul cui in sicriul regilor Frantei, deschizand calea Revolutiei...

Poate ca multe distinse urmase ale Evei din acele vremuri, ar fi dorit sa aiba trecuta ca ocupatie, titulatura de „amanta oficiala a regelui”. O titulatura care, oricat ni s-ar parea noua, astazi, de paradoxala ( fiindca, la drept vorbind, amantele numai oficiale nu pot fi !), pe atunci constituia o realitate pe care nimeni nu o contesta.
De altfel, mai ales la Curtea Frantei era o obisnuinta, de multe secole, ca “ preacucernicul suveran ” sa aiba, pe langa sotie si o tarla de amante.
Dintre toate metresele insa si cea mai vestita a ramas “ madame de Pompadour ”, amanta lui Ludovic XV-lea- femeia care va domni peste inima unui rege.

Nascuta in familia umilului François Poisson, valet al unuia dintre cei mai mari finantisti francezi, Le Normant de Tournehem si, dupa unele surse, chiar fiica nelegitima a acestuia, Jeanne-Antoinette ( prenumele viitoarei doamne de Pompadour) a primit o educatie aleasa ( platita de prezumtivul tata, de Tournehem), invatand sa cante la clavecin, sa danseze si dovedind chiar un talent de actrita, de care se va folosi din plin, inca din tinerete.
Din copilaria ei dateaza si acel episod in care, ducand-o la o ghicitoare sa-i descifeze viitorul, mama ei afla ca delicata Jeanne “ va domni intr-o zi asupra inimii unui rege ”. Dar nimeni nu s-ar fi gandit, pe atunci, ca profetia se va implini, intrucat reputatia familiei Poisson era deplorabila si asta nu din pricina ca tatal, prins cu matrapazlacuri, fusese condamnat la exil, ci mai ales pentru ca mama era o prostituata notorie...

La 19 ani, Jeanne-Antoinette, de o “ frumusete periculoasa ” este deja casatorita cu nepotul protectorului sau, Charles-Guillaume Le Normant d’Etiolles, cu care va avea doi copii: un baietel mort la doar cateva luni dupa nastere, in 1741 si o fetita, venita pe lume in 1744. Curand, tanarul cuplu patrunde in lumea saloanelor pariziene, iar doamna d’Etiolles isi va deschide chiar propriul salon, atragand protipendada stiintifica si literara a vremii ( insusi Voltaire era un oaspete frecvent).
Desigur, in tot acest timp mama ei, obsedata de profetie, a facut tot posibilul ca fata sa fie remarcata de rege. A mituit valetii regelui, a infiltrat-o la baluri mascate, i-a aranjat plimbari care sa-i faciliteze accesul la inima suveranului. "Amuza-l ! " , ii poruncea mereu mama sa.
Desigur, nici Ludovic al XV-lea nu era “ usa de biserica ” ci un adevarat casanova, astfel incat tanara Jeanne-Antoinette nu a putut sa nu se indragosteasca de el din prima clipa cand l-a vazut.

Si in sfarsit, in 1745, profetia se implineste; Ludovic al XV-lea, care se afla inca in doliu dupa moartea amantei sale oficiale, ducesa de Chateauroux, o observa.
Invitata la un bal mascat, la Versaille, spre a celebra mariajul Delfinului Ludovic de Franta cu infanta Maria Teresa a Spaniei, domnisoara d’Etiolles, danseaza pentru prima data cu regele.
O luna mai tarziu, ea era deja instalata in apartamentele amantei; regele de la Versailles ii ofera o mare proprietate si este ridicata la rangul de Marchiza de Pompadour ( numai astfel putea fi primita la Curte ca aristocrata).
Pentru a ajunge mai repede la ea, nerabdatorul rege a poruncit ca intre apartamentul sau si cel al Jennei sa fie construita o scara secreta, ramasa celebra. Este scara pe care el s-a strecurat adeseori in iatacul amantei, pentru a pune tara la cale si evident ca aici au fost luate si cele mai importante hotarari ale domniei lui Ludovic XV, hotarari in majoritate perdante, chiar catastrofale.
Doamna de Pompadour a fost in acelasi timp si sotie si mama, dar a si guvernat Franta timp de 10 ani, din umbra regelui; a declansat un razboi, dar mai ales a intrat in istorie ca celebra curtezana a lui Ludovic al XV-lea.
Fiind nu numai frumoasa, eleganta, dar si inteligenta, ea a devenit la numai 19 ani metresa si sfatuitoarea regelui. Avand impotriva sa Curtea familiei regale, a reusit totusi sa fie ea insasi un centru de putere, pe care doar ministrii o mai aveau, spre gloria regelui si pieirea Frantei.
Jeanne si-a aparat “ functia “ cu o indarjire de leoaica, dispunand de nenumarate ori maritisul urgent al rivalelor, dar mai ales alungarea lor de la Curte.

In 1745, dupa ce devine amanta oficiala a Regelui Frantei, Ludovic al XV-lea, Doamna de Pompadour se instaleaza in somptuosul Palat Versailles, iar spiritul sau filantropic, oarecum exagerat, nu i-a permis totusi niciodata sa detina vreun rol politic in cadrul statului.
A stiut insa, sa-si administreze cu constiinciozitate pozitia de favorita a Regelui Ludovic al XV-lea, neuitind, nici un moment, ca rolul sau era doar acela de a-i fi pe plac suveranului.
Pentru ca Luis al XV-lea era o fire care se plictisea repede, Madame de Pomapdour, cu inteligenta si fermecul ei, stia cum sa ii mentina interesul treaz.
Un mic teatru a fost construit la Versailles, unde ea punea in scena piese numai pentru el. Artisti renumiti au primit comisioane pentru a picta scenetele, iar insusi Francois Boucher a creat elaboratele costume pentru actori.
Fiind o femeie cu un nivel superior de educatie, in conditiile in care accesul la cultura era limitat in acea perioada, ea s-a implicat, la solicitarea regelui, in instruirea sotiilor ministrilor Choiseul si Bernis. Totodata, Doamna de Pompadour a contribuit la restabilirea relatiilor dintre Franta si Austria si a incercat sa aplaneze conflictele existente intre Biserica si Parlament.
Desi a fost atrasa de spiritul de libertate din operele filozofilor iluministi, aceasta a pastrat o reticenta vadita fata de scrierile lor, data fiind ostilitatea manifestata de Ludovic al XV-lea vizavi de acest curent. Totusi, atunci cand " Enciclopedia ", chintesenta a spiritului iluminist, la a carei publicare Doamna de Pompadour a contribuit substantial, a fost interzisa, ea i-a sfatuit pe Diderot si pe d' Alembert, parintii spirituali ai acestei capodopere, sa determine puterea clericala si pe cea regala sa-l convinga pe Ludovic al XV-lea de insemnatatea existentei acestei magnifice creatii literare.
Totodata, fiind o adevarata patroana a artelor si desfasurind o activitate de mecenat, aceasta sustine cu infocare activitatea prodigioasa a lui Voltaire.
Incepind din 1748, Doamna de Pompadour ii sprijina pe cei mai talentati pictori in imortalizarea portretului sau si al regelui, printre acestia regasindu-se Jean-Marc Nattier, François Boucher sau Carl Van Loo.
In toate resedintele sale, prin intermediul tablourilor ce afisau scene de intimitate, amanta lui Ludovic al XV-lea a incercat sa creeze un climat propice pentru desfatari amoroase sau pentru activitati rafinate, precum lectura si muzica.
Extrem de receptiva la manifestarile artistice ale vremii sale, care detronau creatiile somptuoase in favoarea gratiei si sensibilitatii, Doamna de Pompadour le-a asigurat artistilor foarte multa libertate de exprimare, neancercand sa-i inroleze in serviciul unei propagande politice.
Amanta regelui pretuia adevaratele talente, inconjurindu-se de cei mai destoinici creatori, intre care arhitectul Jacques Germain Soufflot, pe care il recomanda pentru construirea Bisericii Sfinta Genoveva, ocrotitoarea Parisului; edificiu impozant, redenumit, ulterior, Panteonul, in cripta caruia si-au gasit odihna vesnica renumite personalitati franceze.
Totodata, Doamna de Pompadour ii sugereaza lui Ludovic al XV-lea infiintarea Scolii Militare, il determina pe ministrul Henri Bertin sa caute resursele de caolin in cadrul regatului, pentru a concura portelanul din Saxonia si pe cel din China. Ea a transferat manufactura de portelan din Vincennes la SĂŠvres. I se datoreaza, in mare parte, amantei favorite a Regelui Ludovic al XV-lea reusita manufacturii regale in Franta si in Europa, in general.
Regele si Madame de Pomapdour erau amandoi iubitori de animale, de arhitectura si arte decorative, planuind construirea a numeroase palate. Pictori, sculptori si artisti de toate felurile au primit comisoane pentru decorarea cladirilor si crearea unor opere de arta elegante.
Perioada in care s-a exercitat influenta lui Madame de Pompadour este considerata ca perioada cu cel mai rafinat gust din istoria Frantei.
Sunt de notorietate si cele patru pasiuni ale Doamnei de Pompadour: ciocolata, sampania, lectura si amantul sau, Regele Ludovic al XV-lea, pe care il primea in renumitele sale saloane.

Influenta politica a doamnei de Pompadour este incontesabila, chiar daca ea a fost exercitata din umbra. Un rege slab, inrobit simturilor, precum Ludovic, s-a lasat cu totul condus de ea si si-a numit ministrii doar daca erau pe placul amantei.
Mai grava, prin urmarile sale, a fost interventia ei in negocierile dintre Franta si Austria. Magulita de complimentele pe care lingusitorul conte de Kaunitz, ministrul austriac de externe, i le facea, doamna de Pompadour l-a convins pe rege sa semneze un tratat de alianta, defavorabil Frantei. De aici si pana la razboiul de 7 ani, cu urmarile sale dezastruoase pentru francezi ( pierderea provinciilor din America de Nord, in favoarea englezilor, infrangerea de la Rossbach,1757), n-a fost decat un pas. Si totusi, doamnei de Pompadour putin i-a pasat si si-a continuat politica de intrigi, chiar daca Franta, falimentata economic si subjugata politic, era pe marginea prapastiei.
Chiar daca influenta ei in viata politica nu a fost foarte mare, influenta ei in arta, moda si cultura a fost impresionanta.

Marquise de Pompadour, imbatranita inainte de vreme din cauza exceselor, bolnava de tuberculoza, ea a recurs la o ultima metoda de a-si pastra influenta asupra regelui, furnizandu-i acestuia amante tinere, care spionau si-i transmiteau tot ce se petrece la Curte.
Madame de Pompadour va muri la doar 43 de ani, rapusa de boala si se spune ca, vazandu-i cortegiul funerar cum inainta incet, printr-o ploaie mocaneasca, cinicul rege ar fi spus: “ La Marquise n’aura pas beau temps pour son voyage ” ( Marchiza n-o sa aiba vreme buna azi pentru calatoria sa), in timp ce pe scara doamnei de Pompadour se auzeau deja alti pasii ai pantofilor auriti.


O data cu secolul al XVII-lea, in Franta se poate vorbi deja de inceputurile artei culinare, iar acest fapt il datoram regelui Ludovic al XIV-lea care a tinut mortis sa se ocupe personal de bucatarie si mai ales de bucatele si delicatesele ce urmau sa se serveasca.
Pe vremea regelui Ludovic al XV-lea au aparut consommĂŠ-ul ( supa de carne) si fricassee ( tocanita) de pui si porumbel, precum si sosuri pe care le folosim si in ziua de azi: sosul alb si maioneza, iar cafeaua, ceaiul si ciocolata incheiau intotdeauna pranzurile mai importante.
Madame de Pompadour iubea supele, iar preferatele ei erau: supa limpede, consommé-ul din coada de vita, supa cu orez si bogata in legume, supa de salata cu crutoane, o supa facuta din doua feluri de carne si inca un fel de supa cu crutoane, creata anume de bucatar pentru gusturile ei ( in epoca, i se spunea “ les croutons unis pour Madame”) si care este cunoscuta in zilele noastre sub denumirea de “ Consommé à la Pompadour “.


Cateva lucruri despre supa

Istoria supei este, probabil, la fel de veche ca si cea a gatitului.
In sanscrita, cuvantul supa inseamna o hrana satioasa.
Istoricii spun ca primele marturii despre supa dateaza de prin mileniul VI i.Hr. si se pare ca era gatita din carne de hipopotam.
Istoricul John Ayto sustine ( in An A-Z of Food and Drink ) ca acest cuvant ar putea fi un construct latin postclasic preluat, se pare, dintr-o radacina preistorica germanica: sup. De aici ar rezulta formele suppa, soup si soupe.
Supa a urmat, pare-se si un alt traseu. Etimologia ne spune ca acest cuvant ne-a venit pe o ruta romanica, trecand din cuvantul neogrec, prin italianul suppa, la cuvantul frantuzesc soupe.
Chiar si textele homerice miros a supa. Supa cu ou si lamaie ( avgolemono) a fost creata, zice-se, pentru a-i evoca zeitei Afrodita noptile de dragoste.
De-a lungul vremii, bucatarii nu au facut decat sa adapteze acesta reteta la gustul si ingredientele locului.
Pentru ca erau digerate cu usurinta, supele erau prescrise pentru recuperarea bolnavilor inca din Antichitate.
De altfel, industria moderna a restaurantelor se bazeaza pe supa si nu e de mirare ca primele feluri vandute in restaurantele din Parisul secolului al XVIII-lea erau restoratifs, adica recuperatoare, intaritoare.
Consomme-ul frantuzesc, supa gazpacho spaniola, borsul rusesc, minestronele italian sau won-ton-ul chinezesc sunt variatiuni pe aceeasi tema.
Supa era si este inca considerata esenta sanatatii. Ea te scapa de gripa, reumatism, toxiinfectii alimentare. O supa de legume sau de pui era si este “ o injectie cu anticorpi si vitamine “, ne-o spun si medicii si nutritionistii.
Astfel se explica faptul ca supa si versiunea sa mai concentrata si condimentata, ciorba, sunt, alaturi de alte feluri de mancare, nelipsite din orice meniu.



Ingrediente

Pentru garnitura de oua
-cca 50 g unt
-200 g smantana
-4 oua
-sare
-1 lingura zeama de sfecla rosie ( fiarta, curatata, rasa si pusa la scurs) / bulion
-½ legatura patrunjel verde

Pentru supa
-4 morcovi
-2 radacini patrunjel / pastarnac
-½ radacina de telina
-50 g unt
-1 l supa de legume
-sare
-½ legatura patrunjel verde, pentru servit

Preparare

Pentru garnitura de oua
Ungeti cu unt 3 vase termorezistente / cesti, inclusiv peretii laterali. Lasati in asteptare.
Amestecati smantana cu ouale, omogenizati bine cu telul, apoi sarati, dupa gust.
Impartiti compozitia in 3 parti egale.
Turnati o parte in primul vas termorezistent pregatit.
Inglobati zeama de sfecla rosie / bulionul in cea de a 2- a parte.
Separat, tocati marunt frunzele de patrunjel verde, apoi transformati-le in pasta cu ajutorul unui mojar.
Adaugati pasta verde in ultima 1/3 parte din amestecul cu smantana si oua, omogenizati si puneti in al 3-lea vas termorezistent.
Transferati vasele intr-o tava si turnati apa calda pana la ž din inaltimea vaselor folosite.
Dati la cuptorul preancalzit la 200 grade, pentru cca. 40-50 min si coaceti la bain-marie, la 170 grade, pana ce garnitura este facuta si ouale se intaresc. Faceti testul cu scobitoarea.
Scoateti din cuptor si vase / cesti si lasati pe un gratar, la racit.
Taiati garnitura in doua, pe orizontala, apoi decupati in bucatele mici, de preferat sub forma de trifoi.

Pentru supa
Taiati legumele curatate: morcovii si patrunjelul / pastarnacul in rondele fine, iar telina, in cubulete.
Caliti-le in untul topit pana incep sa se inmoaie.
Adaugati 1 ½ l apa si lasati sa fiarba la foc mic, acoperit, pana ce legumele sunt facute.
La sfarsit, potriviti gustul de sare.

Serviti supa cat este calda, portionand in farfurie legume, bucatele de diferite culori din garnitura de oua peste care turnati din zeama fierbinte si presarati totul cu patrunjel verde, tocat marunt.

[carla27carla]

Supa dumneavoastra arata de milioane .Imi place !

[crista]

vai Lucia ce minunatie colorata

[mikirafaela]

Lucia, un adevarat spectacol culinar! Felicitari!
Introducerea, prezentarea, fotografiile, notitele sunt de nota 10+!

[yafa]

O supica colorata si vesela devenita nobila si nu doar prin denumire.

Felicitari Lucia

[Danieluta]

Minunata,colorata,imbietoare....

Succes la concurs!

[nicoleta64]

Nu am intentie sa copiez pe Danieluta dar acelasi lucru mi-a venit sa zic cand am vazut-o ...minunata,colorata,imbietoare.

[biochimist_la_cratita]

Supa ta e o adevarata incantare a ochiului si a papilelor.

[lucia_bp]

Supa dumneavoastra arata de milioane .Imi place !

Multumesc

[antoniah]

Ai pregatit un preparat deosebit, foarte frumos iar gustul sunt sigura ca a fost pe masura. Felicitari si mult succes la concurs!