Un pseudo-Spam placut

Discutii libere pe orice tema

Moderatori: miha1950, Nally, adi, maria MIHULESCU, kia, adinush, octavian, Moderatori

Avatar utilizator
Mona S P
Bucatar de elita
Mesaje: 2076
Membru din: 17/11/2006 11:28
Localitate: Galati - Romania

Mesajde Mona S P » 13/02/2007 12:25

soothe scrie:Nu stiu daca are legatura cu ce ati zis mai sus dar mie mi-au placut randurile de mai jos:

Amicul si Prietenul

Un simplu amic cand vine la tine se poarta ca un invitat.
Un prieten adevarat iti deschide frigiderul si se serveste.

Un simplu amic nu te-a vãzut niciodata plangand.
Un prieten adevarat are umerii uzi de lacrimile tale.

Un simplu amic nu cunoaste prenumele parintilor tai.
Un prieten adevarat are numerele lor de telefon in carnetul de adrese.

Un simplu amic aduce o sticla de vin la petrecerile tale.
Un prieten adevarat vine sa te ajute sa gatesti si ramane pana mai tarziu pentru a te ajuta sa faci curat.

Un simplu amic se supara cand suni dupa ce s-a dus sa se culce.
Un prieten adevarat te intreaba pentru ce ti-a luat atata timp sa-l suni.

Un simplu amic se informeaza de povestea ta de dragoste.
Un prieten adevarat ar putea sa te santajeze cu ea. :)

Un simplu amic gandeste ca prietenia s-a sfarsit cand v-ati certat.
Un prieten adevarat te suna dupa o bataie.

Un simplu amic asteapta ca tu sa fii mereu acolo pentru el.
Un prieten adevarat asteapta sa fie acolo mereu pentru tine.




Intru totul de acord, Dane!

Numai un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.

Lumea aceasta va fi o lume mai buna atunci cand puterea dragostei va inlocui dragostea de putere!

cara
antitalent culinar
Mesaje: 4261
Membru din: 05/12/2005 11:51

Mesajde cara » 13/02/2007 03:33

soothe scrie:
Cara draga, adica ce daca se vede ce simti.. Vulnerabili? Langa oamenii care ne iubesc nu suntem nciodata vulnerabili. Daca devii vreodata vulnerabila, problema nu este la tine.. si probabil ca trebuie sa reconsideri unele lucruri, dar nu sinceritatea. Asculta-ma ca sunt vulpe batrana!


soothe, eu intrebam unde trebuie sa plasam limita exprimarii sentimentelor in relatia de cuplu, de exemplu. nu cred ca un barbat caruia ii spui 'te iubesc' de 10000 de ori pe zi nu devine plictisit si poate chiar apatic. cum merge o relatie in care partenera isi exprima excesiv dragostea? nu scade cumva cota interesului fata de partenera?? (la genul asta de vulnerabilitate ma refeream: barbatul se simte ca un zeu adulat in exces si incepe sa se comporte ca un zeu) nu se plaseaza relatia respectiva pe un vector descendent care conduce spre destramarea cuplului? cum ramane cu instinctul de cuceritor..existent in fiecare barbat? daca el are o suma de certitudini nu cumva isi doreste sa 'seduca' sau sa cucereasca alte fiinte aparent inaccesibile??

bine, nu afirm ca e ok sa te plasezi in cealalta extrema si sa nu-i spui partenerului niciodata ca il iubesti 8) desi, hm, e si asta o varianta pe care trebuie sa o luam in calcul..

pe de alta parte, spune-mi te rog care e atitudinea pe care ai avea-o tu insuti in raport cu persoana care la nivel discursiv te-ar invada cu declaratii de dragoste? dimineata, la pranz , seara..etc..
femeile sunt in general foarte afective, iubesc in mod nesincopat..deci manifestari de genul asta sunt normale..
Ultima oară modificat 13/02/2007 03:44 de către cara, modificat 1 dată în total.

cara
antitalent culinar
Mesaje: 4261
Membru din: 05/12/2005 11:51

Mesajde cara » 13/02/2007 03:43

soothe scrie:


Un simplu amic se informeaza de povestea ta de dragoste.
Un prieten adevarat ar putea sa te santajeze cu ea. :)



partea asta nu e conforma cu modul in care gandesc eu prietenia. cred ca cel care a scris-o a vrut sa faca un spirit de gluma :wink: insa a clacat.

prietenul trebuie sa fie un fel de alter ego (un alt eu), nu?

ma surprinde ca sunt multi care nu disting intre amici/ camarazi si prieteni. unii se lauda cu armate de prieteni. cred ca in viata poti sa ai un prieten, maxim doi (asta in caz ca esti foarte norocos)

Avatar utilizator
soothe
Bucatar in devenire
Mesaje: 368
Membru din: 13/11/2006 03:23
Localitate: Toronto
Contact:

Mesajde soothe » 13/02/2007 04:10

cara scrie:
soothe scrie:


Un simplu amic se informeaza de povestea ta de dragoste.
Un prieten adevarat ar putea sa te santajeze cu ea. :)



partea asta nu e conforma cu modul in care gandesc eu prietenia. cred ca cel care a scris-o a vrut sa faca un spirit de gluma :wink: insa a clacat.

prietenul trebuie sa fie un fel de alter ego (un alt eu), nu?

ma surprinde ca sunt multi care nu disting intre amici/ camarazi si prieteni. unii se lauda cu armate de prieteni. cred ca in viata poti sa ai un prieten, maxim doi (asta in caz ca esti foarte norocos)


tu stii foarte bine ca asta a fost un spirit de gluma pe jumatate ca sa schimbe ritmul enumaerarii si sa ne trezeasc din monotonie.. iar cealalta jumatate este un mic adevar: cel mai bun prieten trebuie sa ne fie marea noastra dragoste... si marea dragoste nu o discuti cu nimeni, ci o pastrezi imaculata ca pe un giuvaer de pret... in adancul inimii tale..

de acord cu suprinderea ta amici/prieteni

Avatar utilizator
soothe
Bucatar in devenire
Mesaje: 368
Membru din: 13/11/2006 03:23
Localitate: Toronto
Contact:

Mesajde soothe » 13/02/2007 04:28

cara scrie:
soothe scrie:
Cara draga, adica ce daca se vede ce simti.. Vulnerabili? Langa oamenii care ne iubesc nu suntem nciodata vulnerabili. Daca devii vreodata vulnerabila, problema nu este la tine.. si probabil ca trebuie sa reconsideri unele lucruri, dar nu sinceritatea. Asculta-ma ca sunt vulpe batrana!


soothe, eu intrebam unde trebuie sa plasam limita exprimarii sentimentelor in relatia de cuplu, de exemplu. nu cred ca un barbat caruia ii spui 'te iubesc' de 10000 de ori pe zi nu devine plictisit si poate chiar apatic. cum merge o relatie in care partenera isi exprima excesiv dragostea? nu scade cumva cota interesului fata de partenera?? (la genul asta de vulnerabilitate ma refeream: barbatul se simte ca un zeu adulat in exces si incepe sa se comporte ca un zeu) nu se plaseaza relatia respectiva pe un vector descendent care conduce spre destramarea cuplului? cum ramane cu instinctul de cuceritor..existent in fiecare barbat? daca el are o suma de certitudini nu cumva isi doreste sa 'seduca' sau sa cucereasca alte fiinte aparent inaccesibile??

bine, nu afirm ca e ok sa te plasezi in cealalta extrema si sa nu-i spui partenerului niciodata ca il iubesti 8) desi, hm, e si asta o varianta pe care trebuie sa o luam in calcul..

pe de alta parte, spune-mi te rog care e atitudinea pe care ai avea-o tu insuti in raport cu persoana care la nivel discursiv te-ar invada cu declaratii de dragoste? dimineata, la pranz , seara..etc..
femeile sunt in general foarte afective, iubesc in mod nesincopat..deci manifestari de genul asta sunt normale..


imi stii deja parerea .. trebuie sa punem masura in toate, iar pentru mine notiunea de "bun simt" este plurivalenta si aplicabila si aici, in toate privintele... la fiecare dintre intrebarile tale de mai sus:

"iubirea se cere pazita de oarba ispita,
Cu sabii de-otel,
Si de ea si de el
La fel.."

iar ispita este felurita..

(versurile sunt dint-un cantec a lui Florin Bogardo, daca mai stie cineva cine este)

Imi amintesc de ce imi spunea bunica mea pe vremuri "dagostea adevarata nu-i o plimbare, e lunga cale"..

recunosc diferenta barbat - femeie si ma inchin in fata acestei minuni a lui Dumnezeu..

Am sa inchei dialogul cu tine pe tema asta cu vorba Rabinului din filmul "Fiddler on the roof" : "Si tu ai dreptate!" (dupa ce daduse dreptate la toti interlocutorii dintr-o simpls disputa verbala).. In fond asa este.

bertha
Incepator
Mesaje: 206
Membru din: 28/10/2005 11:21
Localitate: Craiova/Bucuresti

Mesajde bertha » 13/02/2007 04:58

Cara, cred ca sentimentele ni le impartasim si altfel decat verbal. De fapt, cred ca e mult mai important sa demonstrezi iubirea decat sa o declari. Si sa-ti iubesti aproapele si asa cum vrea el sa fie iubit, pt ca, de multe ori cadeam in pacatul de a crede ca e suficient sa plece iubirea de la noi. Nu, important e sa si ajunga la celalalt.
Apropo de "te iubesc" repetat de 10...000 ori pe zi, da, ai dreptate, ar deveni agasant. Dar si o surpriza culinara (ca tot suntem pe RC :) ), un zambet la momentul potrivit, un umar solid pt clipele grele, toleranta etc sunt tot atea feluri minunate de a spune "te iubesc". :love:
Andreea

cara
antitalent culinar
Mesaje: 4261
Membru din: 05/12/2005 11:51

Mesajde cara » 13/02/2007 08:14

eu am pornit de la ceea ce spunea garcia marquez.
sigur ca ne exprimam sentimentele si altfel decat verbal. asa este firesc.
intrebarile de mai sus erau variatii aproape retorice pe aceeasi tema :wink:

Avatar utilizator
roxanavmv
Bucatar de elita
Mesaje: 2186
Membru din: 04/04/2006 11:54
Localitate: los angeles
Contact:

Mesajde roxanavmv » 13/02/2007 10:54

imi dati voie sa bat campii aici? Dupa care Adi poate sa stearga cat vrea el.
mai intai ce bine ca te mai vedem Andrei, sa intelegm ca esti putin ocupat :flower: ?!?!? Pupici pentru fetele tale :hug: .
Ce ma bucur ca vad paginile astea..
Despre poemul lui G.G. Marquez, nici nu stiu cu ce sa incep.
Eu sunt genul care de cand eram mica m-am simtit f. matura si cu un suflet imbatranit, sau poate mai bine spus obosit. Nu am mari exuberantze (in afara de nebunia-fara exagerari- asta cu gatitul), nu imi plac surprizele care fac sa-mi sara inima din piept, nici daca sunt bune, sunt f. calculata, impulsiva, dar nu prea des spontana, rar ingenioasa, si in acelasi timp naiva si idealista (uite ca se poate), fac ce se asteapta de la mine ca sa nu dezamagesc si ma gandesc mereu ce zic ceilalti (de parca traiesc pentru x si y), pesimista ( ce drob de sare tata, e stanca....) si sunt speriata de schimbari si de felul in care fac fata la ele. Insa Dumnezeu m-a adus pe lume intr-o familie minunata care m-a crescut cu toate valorile pe care un om trebuie sa le aiba sadite, si nu pot sa le fiu mai recunoscatoare pentru toate astea. Pentru ca tot ce citesc acolo m-au invatat ei, desi nu era asa un “ultim sfat”.
Apoi a aparut Gabi, pe care nu stiu sincer cum de-l merit, si prin el Clara, alta minune. Iar familia lui, a devenit si a mea si invers, in cel mai firesc mod. Apoi Gabi a venit aici cand Clara avea 6 luni, eu am dus-o pe Clara la mama si ne vedeam Vinerea; apoi eu am venit aici si Clara a ramas cu ai mei si am inceput sa ma sperii, sa apara “drobul” din cauza departarii, despartirii si a felului meu de a fi. Poate si faptul ca situatia noastra aici nu a fost f. usoara la inceput are de-a face cu asta, primitul vizelor contra- cronometru... si desi nu am fost singuri ( desi fara restul familiei....), avem multi prieteni care au umerii foarte uzi, in clipa cand le-am pierdut intai pe mama si apoi pe sora lui Gabi, teama aia de ceva rau care s-ar putea intampla a devenit o panica foarte reala si un regret ca noi nici nu am avut timp sa ne bucuram destul unii de altii.
Si am avut o reactie foarte urata, foarte egoista, nici nu stiu cum sa spun. Sora lui Gabi avea 34 de ani, 3 copilasi mici, un sot minunat, o familie extrem de credincioasa si practicanta. Si dintr-o data primim telefon ca au avut accident si din 6 oameni in masina, printre care si cumnatul meu, ea a murit, toti ceilalti nu au decat maxim cate o zgarietura. Si am crezut ca ne pierdem mintile si ca ni s-au rupt inimile. Nu ma intelegeti gresit, nu ne-am suparat pe Dumnezeu si nici nu am zis de ce s-a intamplat, pentru ca stiu ca nu putem intelege. Stiu ca se poate intampla oricui si oricand, dar a fost prea real si prea devreme si tot ce imi trecea prin cap, dupa durerea pierderii, era ca putea fi oricare din noi. Si mi s-a pus un nod in gat de care nu cred ca am scapat complet nici acum, si o frica de a pierde viata asta si pe toti pe care-i iubesc de nu va pot descrie. Mie mi-a fost foarte greu fara Clara si practic nu am fost toti trei impreuna o familie de cand avea ea 6 luni si pana a facut 5 ani jumate, si ma gandeam numai la prapastii. Apoi de fiecare data cand o luam pe Clara in brate ma gandeam la Maria si la nepoteii mei. Stiu ca suna urat si imi pare rau ca am reactionat asa. De-abia de cateva luni am reusit sa-mi impun putin mai mult sa termin cu groaza asta, pentru ca de fapt nici nu apuc sa traiesc. Ma scurgeam numai... Si stiu ca asa cu disperarea asta si cu deznadejdea mea il supar pe Dumnezeu mai mult decat daca traiesc si fac cine stie ce greseli pentru ca atat m-a dus mintea. Numai ca e destul de greu sa te scuturi de felul asta. Mi-era frica si sa aud glume morbide, aveam impresia ca chemi cumva piaza rea si-o ispitesti.
Insa pe langa asta, am inceput sa fac exact ce zice poemul asta. Sa fiu sigura ca ma gandesc de doua ori la ce spun, daca nu e ceva de bine, mai bine tac, sa nu ma mai supar ca vacarul pe sat ca toate astea nu conteazaaaa, sa nu fac numai ce se asteapta de la mine,sa fac mai mult bine, si sa incerc sa spun la cei pe care-i iubesc cat de mult ii iubesc. Nu-mi reuseste intotdeauna si nu cred ca incerc destul, dar asa simt ca intra o pace in suflet si in sfarsit ma linistesc cand gandurile si sentimentele bune isi fac loc in sufletul meu, dispare frica de a trece prin cine stie ce incercari, si ma bucur si eu chiar si de incercari cand vad ca sunt destul de puternica sa fac fatza.
Si ma uit la cei din generatiile mai tinere, si sunt dezamagita ca randuri de genul asta li se par prea “poetice” sau prea religioase, nu stiu cum sa spun. Primesc si eu e-mailuri cu mesaje atat de faine cateodata si chiar as vrea sa le trimit mai departe unor prieteni sau rude mai tinere t ca ma gandesc ca sunt adevaruri atat de "adevarate" care poate le simtim, dar cateodata e necesar sa ni le aducem aminte sau in prim plan si va rog sa ma credeti ca cel mai des nu le trimit pentru ca ma gandesc ca o sa zica ca m-am pocait sau cine mai stie ce. (vezi, iar imi pasa ce spun!!)
Cat despre vulnerabilitate, eu cred ca atata timp cat iubesti sau ai incredere si marturisesti ce simti, chiar daca se intampla sa suferi cateodata, merita pentru ca ce ai simtit a fost real. Si e nevoie sa-ti deschizi inima sa fie citita si sa intoarca iubirea primita de la altul. Zice “eu”.
Mi-e imi place sa spun te iubesc ( cu vorbe sau fapte cum ziceati voi) si sa primesc inapoi la fel. E ciudat cum ce-i care-l aud vor si fapte care sa arate, cei care primesc dovada in fapte vor sa-l si auda, asa ca e clar cel mai bine e calea de mijloc.
Am batut destul campii. Cred ca ar trebui sa invat sa-mi fac un blog.
Cat despre poemul cu prietenii, e adevarat, armate de amici, si nu la fel de multi prieteni.
O singura problema am :D . Cu prietenul care iti umbla in frigider. Si nu pentru ca nu as vrea sa-si ia mancare, ci pentru ca nu stiu daca i se pare o.k. cum si ce e inauntru. Dar daca e prieten.....
Scuzeeeeee.....

Avatar utilizator
maria MIHULESCU
Bucatar de elita
Mesaje: 2404
Membru din: 03/09/2006 01:53
Localitate: Valencia

Mesajde maria MIHULESCU » 14/02/2007 12:07

Roxana, prin simplu fapt ca ai impartit cu noi problemele tale inseamna foarte mult si pentru noi, dar si pentru tine. Imi pare nespus de rau ca ai trecut prin astfel de probleme, dar ma bucur ca ai reusit sa treci cu bine peste ele si sa fi optimista. Viata e una singura si trebuie traita cat mai bine putem cu putinta, pentru noi si pentru cei dragi.

Doar gestul tau de a ne povesti aceste lucruri inseamna ca ne consideri pe undeva pretenii tai si ca ai incredere in noi. Acest lucru onoreaza.

Sincer, dupa ce ai scris aceste randuri, nu te simti un pic mai bine? Eu cred ca da. Ai mai multa incredere in tine insati si in cei din jurul tau. Deci , este mai bine sa impartasesti sentimentele, indiferent de natura lor, si vei fii un pic mai fericita, chiar daca de moment nu iti dai seama. Increderea inseamna foarte mult in viata, chiar daca de multe ori nu alegem persoana care sa o merite cu adevarat, dar ne ajuta sa castigam experienta si sa devenim un pic mai intelepti.

Sentimentele trebuiesc exprimate, indiferent de natura lor(de iubire sau de ura, etc) Daca vrei sa primesti, mai intai trebuie sa daruiesti, iar acest lucru nu ne face niciodata vulnerabili, ci din contra, mai puternici.

Eu cred ca vulnerabilitatea apare atunci cand sentimentele nu sunt exprimate, cand le pastrezi pentru tine, iar teama de a le exprima te face sa devii debil, speriat. Daca persoana de langa tine nu isi manifesta sentimentele, nu este pentru ca nu le are , ci pentru ca nu stie cum sa le exprime si mai ales ca are aceeasi tema. Aceste lucruri trebuiesc discutate sincer si fara teama. Nimeni nu va avea de pierdut. Sinceritatea sta la baza unei relatii.
In acest sens, eu a invatat din experienta proprie.

Alexandrescu Dragos
Incepator
Mesaje: 12
Membru din: 13/02/2007 10:54
Localitate: Constanta,Romania

Re: Un pseudo-Spam placut

Mesajde Alexandrescu Dragos » 14/02/2007 12:29

multumesc!chiar este nevoie sa-ti mai aduca cineva aminte din cnd in cand de ce traiesti.si sincer chiar azi vorbeam cu un coleg despre cat de repede trece timpul si ca nu vrem sa ne grabim sa ajungem sa castigam bani multi sau sa facem unele lucruri ci doar sa asteptam ca oricum toate vor veni la timpul potrivit.sper sa fiti de acord cu mine. :vis:
NICOLAE


Înapoi la “Zona libera”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Bing [Bot] și 15 vizitatori